La intrare în parcul Carol sînt nişte scaune unde oamenii stau de vorbă. Oarecum în public, oarecum printre prieteni, amici, nimic oficial, nimic cu morgă. Vin cu Florin Poenar şi povestim şi noi despre Apocalipsele noastre dragi. Şi aşteptăm alte experienţe din aceeaşi suită. Fie apocalipse pop, de consum, fie frici reale. Despre întînirile Knot puteţi citi mai mult aici. Textul de prezentare al lui Florin:

Trăim timpuri sumbre. Lipsa generată de meltdown-ul financiar pare o binecuvântare comparativ cu apocalipsa prefigurată de meltdown-ul general al planetei. Explozia bulei imobiliare ar putea să apară drept un vânticel plăcut de primăvară faţă de explozia temperaturilor cauzată de schimbările climatice. Să ne îngrijorăm? Nu, mai bine ne acceptăm soarta cu gust. Aşadar, vă invităm la un workshop interactiv şi foarte optimist pentru a explora împreună diferitele viziuni şi versiuni ale apocalipsei. De ce să ne mărginim la cele oficiale, extreme de previzibile de altfel? Sunt atâtea posibilităţi, reale sau doar imaginare, din trecut sau din prezent, din literatură, muzică şi film, pe internet sau în înţelepciunea străveche a civilizaţiei Maya. Vă aşteptăm să veniţi cu propriile viziuni. Apocalipsa în fond nu trebuie să fie plicticoasă. Şi dacă tot o să murim cu toţii, mai bine s-o facem cu stil.

Şi apoi m-am googleit pe mine plus apocalipsa şi mi-am dat seama că chiar am o obsesie. Afară e frumos, mergeţi în parc şi poate treceţi să-mi povestiţi un sfîrşit al lumii care să merite. Să muşcăm din “cartea cu gust de miere”.

Fragmente. Înfăţişări ale apocalipsei ca singure rezolvări ale dramei familiale sau amoroase. Apocalipsa ca microscop divin pus pe mizeriile mici cotidiene.

Spielberg are tot timpul grijă să pună catastrofele să lucreze ca nişte anticorpi împotriva micilor necazuri sau împotriva însingurării – situaţiile-limită ne unesc în st