Întâlnirea pregătitoare a miniştrilor de finanţe şi a guvernatorilor de bănci centrale din G20 are un înfrânt şi mai mulţi câştigători neaşteptaţi. Înfrântă este Japonia – alături de ea Elveţia, Cehia, România şi alte câteva state ai căror guvernatori de bănci centrale au încercat anul acesta să intervină în piaţa valutară pentru a corecta poziţiile monedelor respective. La întâlnirea din Coreea de Sud, Japonia a dorit să obţină sprijinul celorlalte state pentru a-şi devaloriza yenul. A reuşit doar să primească un paragraf în comunicatul final, prin care G20 este sfătuit să nu intre într-un război al monedelor, care ar putea duce la recesiune globală. Acum 20 de ani raportul yen - dolar era 350 la 1. Acum este 80 la 1, iar dacă tendinţele continuă, în cinci ani de acum încolo vom putea tranzacţiona 20-30 de yeni la dolar. Lumea cumpără yeni pentru că surplusul comercial al Japoniei este enorm, datoriile publice sunt relativ mici, consumul intern este redus, economisirea - foarte ridicată, Japonia nu are armată şi ambiţii militare, inflaţia este aproape de zero, iar şomajul - tot pe acolo. Lumea cumpără yeni pentru că Banca Centrală a Japoniei a ajuns cu dobânda de intervenţie la zero şi deci tot ce poate face este să o majoreze, întărind şi mai mult yenul. Yenul, francul elveţian, dolarul australian şi neozeelandez, coroanele nordice sunt adevărate oaze de încredere în piaţa valutară mondială, din ce în ce mai deschisă şi mai greu de controlat. Japonia este însă în stagnare accentuată de peste douăzeci de ani. Creşterile de 10-11% pe an din anii ‘50-’70 sunt o amintire îndepărtată. Cauza profundă a stagnării nu este cursul yenului. Cursul actual al yenului este doar o consecinţă. Cauza profundă este faptul că Japonia nu a înţeles nimic din căderea zidului Berlinului, procesul de lărgire a Uniunii Europene, transformarea economică a Chinei şi declinul accentuat al fin