Meseria sa de bază este prelucrător prin aşchiere dar asta nu îl împiedică să fie unul dintre cei mai buni jucători de şah din Târgovişte.
A învăţat şah uitându-se la fratele său mai mare „Mi-a plăcut şahul de mic copil şi pentru asta, mama mea ar fi de vină pentru că mă trimitea să îl iau pe fratele meu mai mare acasă, de la Căminul Cultural, acolo unde juca şah. Eu nu îndrăzneam să îi spun să vină acasă şi mă uitam şi eu cum juca el acolo. Aşteptam să termine partida şi încet, încet, am învăţat să mut piesele”, spune Udroiu Mircea.
Cu toate că mutările de bază le-a prins din zbor de la fratele său, tainele ascunse ale şahului le-a descoperit după ce a citit prima carte de specialitate. „Când am intrat la liceu, mă duceam la bibliotecă să citesc şi acolo am găsit pe jos o carte care se numea „Să învăţăm metodic şahul”. Am cerut permisiunea dacă pot să mă uit şi eu pe ea iar la plecare, bibliotecara mi-a dat-o mie”, îşi aduce aminte acesta.
Nu a avut bani de o tablă de şah
Cu părere de rău îşi aduce aminte că se făceau tot felul de concursuri de şah la şcoală dar era mult în urmă pentru că nu îşi permitea o tablă de şah. „Nu aveam bani de o tablă de şah pentru că era 3 lei la vremea aceea. Atunci piesele de şah erau reprezentate de nişte cartonaşe rotunde. În fiecare zi citeam câte o pagină din cartea respectivă şi eram obligat să mut piesele din ochi. Când am reuşit să îmi iau un joc de şah, în anul al doilea şi a început un concurs, am ieşit pe locul întâi. Treptat, treptat, am ajuns să practic jocul acesta din pasiune, din plăcere. Practic, şahul este o îmbinare în cele mai reuşite proporţii între artă şi sport, peste care se presară din abundenţă multă muncă”, spune şahistul.
A câştiga în faţa unor şahişti de renume
Dragostea pentru acest sport l-a ajutat pe Mircea Udroiu să-i descopere aproape toate tainele şi să n
