Guvernul trebuie să plece, însă demis, nu răsturnat.
Habar n-am care este, în cazul parlamentarilor noştri, raportul dintre conştiinţă şi fidelitatea faţă de partid, nu ştiu nici câţi parlamentari au reuşit să racoleze opoziţia din arcul guvernamental, nici câţi au izbutit să cumpere puterea de la opoziţie, însă un lucru mi se pare limpede - Guvernul trebuie să plece, puterea trebuie fie să se rearanjeze, fie să se schimbe cu totul. Dacă e să mă iau după liderii celor aflaţi la guvernare, am senzaţia că moţiunea de cenzură va fi dezbătută degeaba, atât de siguri se arată pe majoritatea de care încă ar mai beneficia, iar dacă îi ascult pe liderii opoziţiei, încep să cred că moţiunea a şi trecut. Adevărul este că, în acest moment, dincolo de toate jocurile de culise, nimic nu e sigur. Iar această nesiguranţă nu ajută la nimic, cum nu ar ajuta nici menţinerea actualului guvern.
Şi asta din mai multe motive, primul fiind acela că, pe fondul unei crize fără precedent, acest guvern s-a dovedit incapabil să găsească fie şi cea mai mică soluţie de relansare economică. În afară de curbe de sacrificiu pentru toţi, nu l-a dus mintea la nimic altceva. Problema este că poţi tăia din venituri şi poţi mări şi multiplica impozitele până la un punct, acela care înseamnă sinuciderea economică a unei ţări. Cred că suntem deja în pragul acesteia, dacă nu l-om fi trecut fără să băgăm de seamă. Poţi tăia veniturile, dar la un moment nu mai e ce să tai, poţi mări şi multiplica taxele, dar la un moment nu mai are cine să le plătească, falimentând cu toţii, firme şi „persoane fizice". Şi, atunci, ce faci, cum îţi mai dovedeşti competenţa în guvernare şi faţă de cine?!
Însă nu doar competenţa cu totul precară trebuie să trimită Guvernul la o binemeritată odihnă, mai este vorba şi despre încredere. Probabil, niciodată după 1990, un guvern nu s-a bucurat de mai puţină încredere
