Ştiai că între Ajibata şi insula Samosir funcţionează regulat un car ferry? Nu şi nici nu te interesa? Nici eu n-am ştiut şi nici nu mă interesa. Aş fi putut să întreb si aş fi scurtat drumul cu 10-12 ore. Dar bărbaţii adevăraţi nu cer direcţii. Bărbaţii adevăraţi se rătăcesc. Din privirea lui Posmen răzbătea condescendenţa omului normal faţă de metodele idioate ale super-eroilor.

- Şi pe unde ai venit?

- Pe la Tele.

- Pe la Tele? Noaptea? E o prostie, o nebunie!.

- Păi dacă n-am ştiut de feribot…?

- Puteai să întrebi.

- Posmen, sunt bărbat, nu întreb.

- Aiureli. Mâine mergem la Tomok, luăm feribotul şi într-o oră suntem pe partea cealaltă.

- Ba nu. O luăm tot pe la Tele. Vreau să văd oroarea la lumina zilei.

În atenţia Fundaţiei Nobel: Cum se calculeaza coeficientul de dificultate a drumului

Ora la care se iese de pe drum înmulţit cu numărul de ore conduse déjà înmulţit cu factorul de catastrofism al drumului (de la 1 la 10) supra gradul de cunoaştere a drumului (de la 1 la 10).

CDD la venire = 23 x 12 x 10/1 = 2760

CDD la plecare = 9 x 1x 10 (că era Posmen cu mine) /10 = 9

Concluzie: al doilea asalt asupra drumului către Tele a fost de 306 ori mai uşor.

Sigur, factorul de catastrofism s-a menţinut constant şi Azuria a protestat din toate mădularele ei hăndrălite. De două ori a trebuit să coborâm din ea şi să studiem terenul cu luare aminte, ca nişte cititori de urme. Nu aveam a ne teme de trafic. Oamenii normali luaseră feribotul şi erau deja pe partea cealaltă.

La altitudinea de 1400 de metri, curbele s-au rărit, panta s-a îmblânzit şi lacul s-a înfăţişat în toată măreţia lui magnifică. Am oprit şi am urcat în micul turn de observaţie, pe ale cărui ferestre generaţii întregi de porumbei lăsaseră ceva în urmă.

- Look!