Autostrăzile din România sunt blestemate. Istoria lor parcă e varianta modernă a baladei meşterului Manole. Pe A1 şi A2, de la inaugurare şi până acum, băieţii şanţuri largi săpa, şi mereu lucra, dar orice lucra, noaptea se surpa! Fireşte, anul următor, statul iar reparaţii plătea. Celelalte proiecte deja sunt un basm. Mai ţineţi minte licitaţia partidelor politice din campania electorală? PDL promitea 800 km de autostradă, PSD a plusat la una mie km, iar în ţară, drumurile se strică într-un ritm mai rapid decât se construiesc altele noi.

Acum, blestemul a ajuns într-un punct culminant. Guvernul Boc, după ce că nu e în stare să construiască autostrăzi, nu e capabil să "construiască" nici măcar o taxă pentru autostrăzi. A vrut s-o bage, dar proiectul avizat de Transporturi s-a înmuiat la intrarea în procedurile de corelare cu legislaţia UE. Pe scurt, avem rovinieta, care e o taxă de acces la infrastructură, autostrada e oarece infrastructură rutieră, deci o taxă pe autostradă echivalează cu o dublă taxare. Totuşi, justificarea pentru noua taxă e mai spectaculoasă decât acţiunea ratată a Executivului: Nu sunt bani pentru întreţinerea autostrăzilor. Carevasăzică avem acciza băgată în benzină şi motorină, avem impozit pe maşini, taxă de primă înmatriculare, avem rovinietă, taxe pe unele drumuri judeţene, taxe pentru traversarea unor poduri dunărene şi nu sunt bani pentru drumuri, în special pentru autostrăzi. Explicaţia, simplă, stă în sintagma "întreţinerea autostrăzilor".

Aici, de 20 de ani, e vorba în realitate de întreţinerea la pachet a unor oameni politici şi fauna conexă de şmecheri, piţipoance cu Vuittoane, totul făcut prin intermediul unor "regi ai asfaltului". Teoretic, aceste comisioane la negru intră la capitolul generos de pierderi tehnologice, studii de fezabilitate etc., iar Cezarului care a semnat contractul i se dă întotdeauna ce e al Ceza