In general, conceptul de libertate este perceput ca o absenta a constrangerilor. Insa complexitatea relatiilor interumane a obligat gandirea sa lucreze, sa filosofeze pe marginea acestui concept.
"Daca nu ai nimic de ascuns din ceea ce vorbesti, ce ar avea inregistrarea?", sau "Pe mine pot sa ma asculte, ca nu am ce sa ascund", sunt doar cateva dintre multele comentarii ale unor concetateni pe tema ascultarii convorbirilor.
Singura replica potrivita mi se pare cea a lui Giacomo Casanova, bun cunoscator al moravurilor vremii sale: "Omul este liber, dar inceteaza de a fi, daca nu crede in libertatea lui".
Pentru John Stuart Mill, de exemplu, libertatea este strans legata de tipurile de raporturi intre individ si societate - libertatea de constiinta, libertatea de exprimare, libertatea alegerii unui stil de viata, libertatea de asociere liber consimtita - iar omul se poate manifesta astfel doar in conditiile in care faptele sale nu ii afecteaza pe ceilalti.
Isaiah Berlin, pe de alta parte, identifica doua forme principale de manifestare: (1) libertatea negativa, privita ca lipsa a constrangerilor din partea altor persoane, grupuri etc.; (2) libertatea pozitiva, privita ca dorinta legitima a individului de a fi propriul sau stapan.
Tot Berlin mai spune ca libertatea nu are valoare fara existenta unor conditii adecvate pentru folosirea ei, dar si ca ea nu este singurul scop al oamenilor, uneori fiind acceptabil sa renunti la ea in favoarea altor valori.
Insa aici merita pomenita zicerea lui Antoine de Saint-Exupery: "Regulile unui joc de copii sunt constrangeri... Si pe femei le vezi ascultand de moda in alegerea podoabelor..., ceea ce inseamna tot o constrangere. Caci nimeni nu doreste libertatea de a nu fi inteles de altii".
Chiar daca am cobori in timp, in secolul 17, am observa ca Spin
