Am aflat că joi seară revine la Sala Palatului cel mai mare culegător de aplauze la comandă (se pare că, evoluând pe aceeaşi scenă, doar Bănică Jr a mai strâns atâtea ovaţii de la „oamenii muncii de la oraşe şi sate"), adică tocmai el: Ceaşcă, Împuşcatul, Odiosul Dictator (ni s-a promis că va fi însoţit şi de Sinistra lui Soţie; vor veni „la pachet"), Tovarăşu', el însuşi. Nu îşi va susţine acolo cel de-al XV-lea Congres (cu şanse mari de a fi reales), cum s-ar putea crede, ci va da piept cu Istoria la premiera filmului „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu", în regia lui Andrei Ujică, peliculă despre care la Cannes s-a spus că a pus în umbră toate filmele de acţiune prezentate pe Croazetă. Şi ca această călătorie în timp să fie şi mai dătătoare de fiori, tinerii de azi, care au ratat şansa de a fi decreţeii de ieri, pot intra chiar în capul lui Ceaşcă. (Şi vă asigurăm că „being Nicolae Ceauşescu" e chiar mai incitant decât „being John Malkovich".) Elevii şi studenţii de azi ar trebui să lase baltă Mess-ul şi Facebook-ul şi să vină la întâlnirea cu dictatorul, despre care mulţi dintre ei habar nu au cum arăta şi cu ce se ocupa. Într-unul din cele trei trailere ale filmului, cel realizat de Marian Crişan, sunt întrebaţi pe stradă câţiva puşti ce ştiu despre Ceauşescu. Răspunsurile lor sunt din cale-afară de simpatice: „Îmi amintesc că era un tip mic, grăsuţ, urât, care nu arăta prea bine", zice o fată. „Era cam ca un ţăran cu bască", completează un băiat. „Era un zeu din ăsta... malefic. Ceauşescu e ca o fantomă a trecutului. Aşa, ca Dracula", spune altcineva. „Era nasol pe vremea aia pentru populaţie, că, deşi aveau toţi joburi şi nu era nimeni şomer, stăteau la cozi interminabile", a fost de părere un tânăr mai bine informat. Iar un băiat cu trăsături hispanice relatează ce a auzit de la mama lui: „Nu aveai voie pe vremea aia să ai un copil de culoare. Era ilegal". @