A refăcut cu migală „Corsajul de la Probota“ şi Epitaful „Plângerea lui Iisus“, vechi de sute de ani.
Eugenia Sidoriuc are mai degrabă mâini de bijutier decât de arheolog. De 12 ani ocupă postul de restaurator de textile la Muzeul de Istorie din Suceava şi reuşeşte să prelungească viaţa multor obiecte valoroase din patrimoniul Bucovinei.
La fel cum alţi restauratori lipesc bucăţile dintr-un vas de ceramică găsit după sute de ani, Eugenia ajută veşmintele să reziste în lupta cu timpul. „La Suceava există cel mai mare depozit din ţară de ţesături arheologice deoarece ne aflăm într-o zonă foarte bogată în obiecte religioase“, spune restauratorul. Pentru a lucra în domeniu, ea a absovit masterul „Protejarea şi valorificarea patrimoniului“.
„Se destramă ca spuma de lapte“
„Chiar dacă arheologii descoperă mormintele, noi suntem cei care atingem veşmintele. Doar în sicriele închise bine şi îngropate la doi metri sub pământ mai rezistă hainele. Trebuie să vă imaginaţi că, atunci când ridici capacul, ele stau într-un fel de inerţie, dar când pui mâna pe ele se lasă, ca spuma de la lapte. Dacă nu ştii cum să le mânuieşti se fragmentează“, povesteşte suceveanca.
Cele mai multe ţesături arheologice au fost găsite la Mănăstirea Probota, Mirăuţi, Bolineşti, Horodniceni, Siret şi Nemirceni. Cele mai cunoscute, dar şi mai valoroase dintre ţesăturile restaurate de ea au fost „Corsajul de la Probota“ şi Epitaful „Plângerea lui Iisus“ de la Dragomirna. „La acest epitaf am muncit trei oameni timp de trei ani. L-am terminat acum doi ani şi merită văzut. Este o comoară“, spune femeia. Ea a precizat că veşmintele de la Siret, care sunt şi expuse în Muzeul de Istorie, s-au păstrat foarte bine: o rochie, un pardesiu, o pălărie, o năframă şi acoperământul de sicriu.
întrebări şi răspunsuri
Care este secretul muncii dumneavoastră
