Specialiştii din Primăria Viena explică pentru „Adevărul de Seară” cum reuşesc să reabiliteze, să întreţină şi să protejeze patrimoniul imobiliar. Perfecţiunea urbanistică a capitalei Austriei este atinsă prin două mijloace: voinţă şi bani. Astfel, primăria vieneză a reabilitat în 25 de ani peste 5.000 de case cu 230.000 de locuinţe, iar Bucureştiul – zero.
Niciun proprietar al vreunei case valoroase din Viena nu este lăsat de municipalitate să distrugă peisajul urbanistic al oraşului. Sistemul, foarte diferit de cel din Bucureşti, funcţionează eficient de zeci de ani: proprietarul, persoană fizică sau juridică, este atenţionat de inspectorii primăriei că trebuie să ia masuri pentru reabilitarea imobilului sau.
Dacă nu reacţionează în termenul impus din motive financiare sau pentru că pur şi simplu nu vrea, deţinătorul clădirii nu este amendat. Administraţia locală reabilitează imobilul respectiv cu bani publici.
Fără amenzi
Raţionamentul municipalităţii este aici unul foarte eficient, pentru că nu se pierde vremea rupând chitanţe sau acţionând în instanţă, în timp ce casa, adică scopul acţiunii iniţiale, rămâne în acelaşi stadiu sau, mai mult decât atât, se deteriorează văzând cu ochii.
„Nimeni nu mai depăşeşte acum acel termen impus de noi, pentru că ţoţi proprietarii ştiu că ulterior nota de plată ajunge tot la ei, prin instanţă, iar costurile sunt foarte mari”, a explicat inginerul Werner Auer, şeful serviciului Reabilitare din cadrul Fondului de Locuințe al Primăriei Viena.
Noi dăm banii pe prostii
Şi în Bucureşti autoritatea locală ar putea face la fel, potrivit Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. Este nevoie însă de un plan de reabilitare, de alocarea unor fonduri care, de altfel, se cheltuiesc pe ceasuri din aur sau pe zebre solare.
Realitatea de pe malul Dâmboviţei demonstrează contrar
