Presiunea de a se comporta „cum trebuie" în societate poate fi nocivă pentru copil. Vă ajută mai mult să îl încurajaţi, să îi respectaţi punctul de vedere şi să îl sprijiniţi să exploreze situaţiile noi.

Un copil căruia îi este teamă să doarmă singur, să meargă la şcoală, la examene, să interacţioneze cu cei de vârsta lui sau să se ducă la doctor este posibil să sufere de anxietate. Această tulburare nu este specifică doar adulţilor, ci şi copiilor.

În România au fost diagnosticaţi aproape 600.000 de copii cu anxietate, după cum arată un studiu făcut public de Organizaţia „Salvaţi Copiii". „Aproape fiecare copil trăieşte o experienţă scurtă de anxietate, faţă de care reacţionează prin evitare", spune psihologul Domnica Petrovai din Bucureşti.

Plâng sau refuză să vorbească

Irina T. (8 ani) a fost diagnosticată cu anxietate când trecea în clasa a II-a. Începuse să aibă dificultăţi de concentrare şi să se simtă mai mereu obosită. „Fetiţei îi era teamă că ceilalţi copii nu o plac, că nu vor să fie prieteni cu ea. Aşadar, nu mergea în tabere şcolare, în excursii sau la petrecerile organizate de colegi. În cele din urmă, am dedus că toate acestea i se trăgeau din tendinţa de perfecţionism a părinţilor, care o recompensau doar pentru rezultatele excepţionale. Orice temă «imperfectă» era considerată un eşec total", exemplifică psihologul Domnica Petrovai.

Presiunea „de a se comporta cum trebuie" în societate şi de „a nu-i face de râs pe părinţi" ori „de a nu-i dezamăgi" i-a indus fetiţei o stare de teamă aproape de orice. „De întuneric, de necunoscuţi, de situaţii noi, neprevăzute, de evaluare negativă din partea celorlalţi", adaugă psihologul Domnica Petrovai.

În cazul unor micuţi această stare de teamă se generalizează, iar la unii evoluează chiar în atac de panică. Anxietatea se poate manifesta prin refuzul de a mai merge la şcoală, d