În timp ce la Bucureşti se discută despre o tentativă de lovitură de stat executată de sindicate la comanda mogulilor Vîntu şi Voiculescu aflaţi în sfera de influenţă a Rusiei, Rusia ni s-ar putea alătura, nu peste mult timp, sub scutul antirachetă.

De ce s-ar amesteca Kremlinul în tulburările sociale din România în aşa fel încât mâna lui lungă să fie văzută nu doar de serviciile secrete, ci şi de comentatori publici şi de bloggeri, înaintea summitului NATO de la Lisabona? NATO caută un rol practic pentru Rusia în noua arhitectură de securitate, iar tandemul franco-german întrezăreşte în viitor un spaţiu comun de securitate UE-Rusia. Atât pentru SUA, cât şi pentru Europa, conceptul de securitate se declină, mai nou, şi în limba rusă.

Cei care cred că văd mai clar prin ceaţa evenimentelor confruntarea dintre Bucureşti şi Moscova au şi un răspuns: Moldova. Moldova este într-adevăr un câmp de bătălie electorală între forţele pro-occidentale susţinute şi de Bucureşti şi cele pro-ruse care plănuiesc pentru republică un fel de perestroikă dirijată de la Moscova. Numai că şi aici ceva s-a schimbat. Pentru prima dată Rusia, prin preşedintele Dmitri Medvedev, a invitat România la negocierile privind Transnistria, subliniind că succesul va depinde şi de poziţia României pe care liderul rus a invitat-o să fie mai calmă pentru a nu speria Tiraspolul. Şi pentru prima dată preşedintele Traian Băsescu admite, fără trimiteri la pactul Ribbentrop Molotov, că România ar putea semna un acord de frontieră cu Republica Moldova.

Băsescu foloseşte ca pretext intern pentru tratatul de frontieră consolidarea credibilităţii Alianţei pentru Integrarea Europeană în lupta sa electorală cu comuniştii, care astfel şi-ar pierde argumentul că România vrea să acapareze Moldova. Sare în ochi o coincidenţă: angajamentul lui Băsescu intervine după vizita cancelarului g