Iubeşte cu înfocare urbea noastră. De asemenea, este pasionat de sport, fiind atras în special de fotbal, handbal, dar mai ales de rugby. Practică acest sport de 11 ani, sub îndrumarea antrenorilor de la Colegiul Tehnic Traian Vuia

Mai presus de toate însă, are o pasiune nebună pentru oraşul natal.

„Îmi place Galaţiul, aşa cum este el cu bune şi rele, aici am văzut lumina zilei, aici vreau să închid umbrela, pe pământ românesc şi gălăţean", spune Ştefan Bădiţă, clamându-şi patriotismul local.

„Sunt gălăţean şi nu pot fi decât suporter al echipei de fotbal Oţelul. Ţin cu echipa locală, nu cu alea din Capitală, cum fac alţii", ţine sublinieze.

Cu înclinaţii ecologiste, militează pentru un transport în comun nepoluant, temându-se că tendinţa este inversă şi că va veni ziua în care nu vor mai fi tramvaie în oraş.

„Galaţiul este un oraş cu tradiţie în domeniul tramvaielor, primul fiind pus în circulaţie la 14 august 1890. Municipalitatea nu trebuie să scoată tramvaiele din oraş cum s-a întâmplat la Braşov şi la Constanţa, ci să urmeze exemplul vesticilor, care acum le plătesc sume exorbitante japonezilor şi chinezilor pentru reintroducerea tramvaielor, după ce în anii '70, în special în Franţa, au renunţat la ele. Văd că noi, care încă avem reţelele, începem să ne batem joc de ele", spune Ştefan Bădiţă.

Visează chiar la un metrou care să circule pe străzile din Galaţi şi chiar pe deasupra acestora.

„În cazul municipiului nostru, nu se pretează metrou subteran datorită solului, dar ar merge de minune unul de suprafaţă care să lege de exemplu comuna Vânători de staţiunea Lacul Sărat", spune Ştefan Bădiţă.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

Cum ţi-ai caracteriza pasiunile?

Pasiunile mele sunt aparte. Aş avea două fraze definitorii. Prima: „Toţi iubesc fotbalul şi maşinile, eu iubesc rugbyul şi trenul" . A doua: „Echipa mea pr