"Când am auzit prima oară de colectarea selectivă, m-am întrebat ce folos are. Practic, nu înţelegeam de ce trebuie să schimb felul în care arunc gunoiul", povesteşte pentru revista BUSINESS Magazin o belgiancă de 32 de ani.
Martina are 32 de ani şi locuieşte în nordul Belgiei. Când aude despre situaţia din România, tânăra nu pare deloc uimită pentru că acelaşi lucru se întâmpla şi în Belgia, ce-i drept acum 15-20 de ani.
"O prietenă îmi spunea că nici măcar nu are loc în casă pentru a-şi pune trei coşuri de gunoi. A fost ciudat la început, dar acum totul pare firesc şi puţini sunt cei care uită să separe corect hârtiile de sticlă şi PET-urile de gunoiul menajer."
Oricum, nimic nu se poate întâmpla peste noapte, spune ea, în timp ce pocneşte din degete. "Cert e că acum, când te trezeşti cu abţibildul roşu lipit pe sacul de gunoi şi de pe toată strada ţi l-au lăsat în faţa casei numai pe al tău, ai şi o ruşine faţă de vecini şi te apuci să răscoleşti în sac ca să vezi ce ai aruncat greşit." Şi practic nimeni nu scapă nepedepsit, dat fiind că cei care ridică gunoiul sunt foarte perspicace. Sunt de regulă doi oameni: o fată care se uită atent în sac ca să vadă dacă nu s-a strecurat ceva nepotrivit şi care decide dacă gunoiul pleacă sau rămâne şi un bărbat foarte solid care ridică sacii colectaţi corect în maşina de gunoi. Iar abţibilidul roşu lipit pe saci nu e numai o pedeapsă în faţa vecinilor, pentru că la trei greşeli, sacul rămâne tot în faţa porţii, dar în plus, vine şi poliţia cu o amendă de două-trei sute de euro.
În România, povestea e abia la început. Percepţia asupra colectării selective nu e foarte clară, iar mulţi români se întreabă, probabil, "Ce îmi iese dacă nu mai arunc gunoiul la grămadă?"
"Concepţia greşită a românilor trebuie schimbată. Este necesar să înţelegem că generarea de deşeu cos
