Regizorul „Autobiografiei lui Nicolae Ceauşescu“, care reconstruieşte din imagini de arhivă destinul dictatorului, identifică un amestec de ridicol involuntar şi singurătate tragică în personajul său. Într-un interviu acordat pentru „Adevărul literar şi artistic“, Andrei Ujică (59 de ani) vorbeşte despre „complexitatea neaşteptată“ a lui Nicolae Ceauşescu.

Citeşte şi:

Trei regizori pentru Nicolae Ceauşescu

„Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" intră în cinematografe la 29 octombrie. Regizorul povesteşte despre imaginea care i-a stăruit în minte pe durata lucrului la film, expresia ochilor lui Ceauşescu îmbătrânind. „Filmul nu trasează doar un arc în timp peste o întreagă epocă - un sfert de secol din istoria unei ţări -, ci urmăreşte şi evoluţia biologică a lui Ceauşescu, iar ea devine reprezentativă pentru îmbătrânire", spune regizorul. „Ce m-a urmărit mai mult decât oricare dintre gesturile caracteristice ale lui Ceauşescu este privirea, schimbarea privirii lui de-a lungul anilor."

„Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" a fost construit pornind de la un material video de arhivă de peste 1.000 de ore. Imaginile, care provin din Arhiva Naţională de Filme şi din arhiva Televiziunii Române, acoperă 25 de ani din biografia personajului. Ce dă valoare şi specificitate filmului este „montajul, sau absenţa lui", remarcă Jim Hoberman într-un articol din „The New York Review of Books".

Andrei Ujică explică formula sa artistică: „Când am început să construiesc naraţiunea, trebuia să iasă la iveală dacă filmul poate fi un discurs bazat eminamente pe mijloace cinematografice, deci fără elemente secundare - comentariu sau explicaţii de orice fel. Dacă ideea de autobiografie, de lume văzută din perspectiva (regizorului care se uită peste umărul) personajului nu ar fi funcţionat, probabil că aş fi renunţat la proiect pentru că nu m-ar mai fi inter