Lindenfeld sau în traducere din germană: Câmpul cu tei, a fost până mai acum vreo 20 de ani o localitate, un sat de munte din Caraş Severin. Cu biserică, cu magazin, cu case frumos aliniate la marginea străzilor şi mai ales, cu oameni. Acum, totul a devenit un sat care îţi dă fiori la fiecare pas.

Lindenfeld este o localitate aparţinătoare comunei Buchin din apropiere de Caransebeş la poalele Muntelui Semenic. Satul a fost construit în anul 1827 de coloniştii sosiţi din Boemia Superioră. Fiindcă din punct de vedere etnic, la origini sunt un amestec de germani amestecaţi cu slovaci, bănăţenii le-au spus pemi. Este totodată şi numele dat de către românii din zona Caransebeşului tuturor celor care s-au aşezat şi au format satele de jur împrejurul Semenicului: la vest Lindenfeld, la est Gărâna şi Brebu Nou.

Satul a fost unul prosper şi prin anul 1950, locuiau în Lindenfeld aproximativ 300 de familii. Se ocupau cu creşterea vitelor, pomicultură, apicultură, cultivarea cartofului şi mai ales, cu exploatarea lemnului din codrii seculari ai Semenicului. Acesta a şi fost scopul aducerii lor aici din marele Imperiu de curtea de la Viena: tăierea pădurilor şi pregătirea manganului pentru furnalele de la Reşiţa. Pemii erau renumiţi pentru laptele şi smântâna, brânza dulce, mierea sau cartofii dulci de Lindenfeld- produse pe care le vindeau la Caransebeş la piaţă sau direct ,,la cont". ,,Adică, pemii aduceau la uşa omului produsele iar la sfârşitul lunii, se trăgea linie şi făceam socoteala: 30 de lei pentru lapte, 60 pentru brânză, 40 pentru smântână. Mai punem sacul cu cartofi şi 10 kile de mere. În total, 250 de lei - bani pe care îi plăteam când primeam plata de la fabrică" spune Ilie Dimcea din Caransebeş. ,,Pemoaicele veneau şi făceau acest comerţ şi toată lumea era fericită. Se cunoştea din depărtare că erau de la Lindenfeld din cauza portului lor specifi