Pierderile firmelor sunt indicii de evaziune care impun controale. Prezumţia de vinovăţie nu se verifică mereu în practică, companiile corecte fiind descurajate să mai facă investiţii.
Pierderile consecutive sau refuzul de a cere rambursări de TVA sunt două argumente, conform strategiei Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) din 2010, pentru declanşarea controalelor. Deşi aceste metode de depistare a evazioniştilor au acoperire în legislaţie, punerea lor în practică afectează şi firme corecte care, din cu totul alte motive, înregistrează pierderi sau nu depun cereri de rambursare a TVA. Planul ANAF prezumă, astfel, vinovăţia celor controlaţi.
„Aşa cum spune şi Codul de procedură fiscală, relaţiile între contribuabili şi organele fiscale ar trebui să fie fundamentate pe buna-credinţă, nu să se prezume reaua intenţie a contribuabilului. Aceasta înseamnă că ANAF nu ar trebui să aibă în vedere criterii de genul nesolicitarea TVA la rambursare sau înregistrarea de pierderi pe o perioadă mai lungă, mai ales în contextul economic actual“, spune Sorin Istrate, managing partner Contexpert.
În realitate, presupunerile ANAF se pot dovedi complet eronate. În funcţie de specificul afacerilor, pierderile sunt, în multe cazuri, fireşti.
Pierderi egal evaziune
„O parte dintre aceste societăţi ar putea justifica aceste pierderi fiscale din cauza crizei economice sau din alte cauze, ca de exemplu investiţii considerabile sau strategii de piaţă pentru atragerea clienţilor. Pe de altă parte, pot exista contribuabili care au profit, dar mai mic decât ar trebui şi, prin acest obiectiv, nu ar fi supuşi inspecţiei fiscale“, explică Cristina Clujescu, tax manager în cadrul Ernst&Young, care consideră că aceste obiective ale ANAF nu sunt corecte faţă de toţi contribuabilii.
De altfel, într-o intervenţie televizată, ministrul finanţelor, Gheorg
