Persoanele care afirmă că sunt incapabile să facă alegeri fug, de fapt, de responsabilităţi. Să-mi caut alt job sau să rămân aici? Să mă căsătoresc sau să mai aştept? Să mai încerc sau să uit şi să merg mai departe?

Ne punem, la un moment dat, astfel de întrebări. Sunt însă persoane pentru care ­luarea deciziilor reprezintă o adevărată corvoadă. Maria V. este una dintre ele. Are 33 de ani şi, de fiecare dată când este pusă în faţa unei alegeri importante, simte că „se sufocă". Ar face orice, mai puţin să ia hotărâri. „Nu ştiu de ce mă simt aşa.

Sunt foarte bună dacă altul se află la ananghie şi trebuie să analizez situaţia şi să-l ajut să se decidă. Când vine vorba de mine, pur şi simplu, parcă sunt paralizată", povesteşte Maria. „În urmă cu patru ani, aveam o ofertă pentru un nou loc de muncă. Am tot purtat discuţii cu potenţialul angajator. Nu reuşeam să mă hotărăsc. Ba voiam, ba nu mai voiam. La un moment dat, am decis. Răspunsul era «Nu».

Şi le-am spus. Dar la două zile distanţă, m-am răzgândit", mai spune femeia. Îşi aminteşte că a fost privită „cel puţin ciudat" de cei care-i făcuseră oferta. „M-au chemat la o discuţie. Cred că oamenii se întrebau dacă sunt sau nu întreagă la minte. Am invocat tot soiul de motive, pornind de la loialitate faţă de fostul angajator până la dorinţa mea de a fi convinsă că mă voi ridica la înălţimea aşteptărilor", adaugă Maria. De fapt, încerca să ascundă, pe cât posibil, faptul că luarea deciziilor nu este punctul ei foarte, o caracteristică nu tocmai pe placul unui angajator.

Psihoterapeutul Aniela Minu spune că, în cazuistica sa, a constatat că deciziile cele mai dificile sunt legate de aspectele importante ale vieţii, care confruntă oamenii cu propriile slăbiciuni şi implică şi viaţa ­altor persoane.

Eforturile ne fac să ezităm

„Decizia de a pleca de acasă şi de a plăti preţul maturizării şi a