Ar fi putut deveni un David Beckham al românilor, cel cu care, în presa internațională a fost mai des comparat decât cu Hagi. Comparația nu se rezuma doar la prestația de pe terenul de fotbal, ci și la comportamentul lui extra-sportiv: extravagant și recalcitrant. În cele din urmă, nu a ajuns nici la nivelul de fotbalist al lui Beckham, și nici la cota lui de VIP.

Acum, Mutu poate fi comparat doar cu o altă legendă a fotbalului britanic. Paul Gascoigne. Unii își mai amintesc poate semifinala de Campionat European din 1996, dintre Anglia și Germania. Era 1-1 și se intrase în prelungiri. Se juca după regula ”golului de aur” (sau a ”morții subite”, depinde de perspectiva din care priveai lucrurile). În ultimele secunde ale prelungirilor, mingea s-a plimbat la mai puțin de un metru prin fața porții nemților. Gascoigne s-a aruncat la disperare. Tot ce trebuia să facă era să atingă balonul. Acesta a trecut însă la câțiva centimetri de vârful ghetei atacantului englez. Apoi, Anglia a părăsit competiția la executarea loviturilor de departajare.

Era începutul sfârșitului carierei unui jucător, care entuziasmase la Campionatul Mondial, din 90, din Italia. Din istorie, Gascoigne a trecut direct în baruri. Beții fără număr. Droguri. Tentative de revenire, eșuate tot în alcool, prin Statele Unite și… China. La începutul acestui an, a fost ridicat de poliție pentru conducere în stare de ebrietate. Zilele trecute, a venit o nouă arestare, pentru o acuzație și mai gravă: trafic de stupefiante.

Sfârșitul carierei lui Gascoigne îl prefigurează și pe cel al lui Mutu. Săptămâna trecută, tocmai când se pregătea să revină pe teren după scandalul submitramina din primăvară, Mutu a băgat în spital un chelner albanez din Florența. Prin intermediul avocaților lui, Mutu s-a apărat afirmând că a fost provocat. ”Am fost amenințat că voi sfârși ca românca de la metroul din Rom