Le Figaro afirmă că asistăm la naşterea celui de-al treilea pol în politica americană: „Ne îndreptăm cu paşi repezi spre coabitare în Statele Unite.” Il Sole 24 Ore face o analiză asupra companiei Fiat: „Din cele 2 miliarde de euro profit, cât a făcut compania în 2009, niciun euro nu a venit din Italia”. „Deşi penuria de carburant persistă, preşedintele Nicolas Sarkozy speră să întoarcă pagina reformei pensiilor la jumătatea lui noiembrie”, ne informează Les Echos. Libération scrie că traficul feroviar s-a ameliorat în Franţa: 8 TGV din 10 circulă. „Şefii de state francofone, 70 la număr, vor să îşi mărească influenţa la nivel internaţional”, titrează Le Temps. „Primul forum mondial privind limba franceză se va ţine în Québec”, ne informează cotidianul belgian La Libre Belgique. La opt zile de la alegerile legislative parţiale americane, presa franceză şi europeană se interesează de mişcarea politică cu simpatii republicane Tea Party(„Partida de Ceai”). Cotidianul Le Figaro publică un articol intitulat „În inima mişcării Tea Party”, articol semnalat pe prima pagină. Suntem informaţi că mişcarea Tea Party - mişcare populară ce face referinţă la Partida de Ceai de la Boston împotriva monarhiei britanice, eveniment istoric care a marcat începuturile Revoluţiei Americane, în secolul al XVIII-lea - şi-a făcut apariţia în 2008, ca o reacţie la planul preşedintelui Obama de a ajuta băncile şi companiile în dificultate ca urmare a crizei. În afară de contestarea angajamentului statului în economie, mişcarea Tea Party este şi adepta unei imigraţii selective. Republicanii, pentru a obţine majoritatea în Senat, au nevoie să îşi conserve numărul de mandate şi să câştige încă 10, adică în total 51. La Camera Reprezentanţilor au însă nevoie de 39 de mandate suplimentare. În aceste condiţii, sprijinul mişcării ultra-conservatoare Tea Party este absolut necesar. Le Figaro afirm