De fiecare dată când mă gândesc la protestele din ultima vreme încep să fredonez în gând celebra melodie a Dalidei "Paroles, paroles".

Hai, cântaţi cu mine: "Proteste, proteste, proteste... lalala lalalalalala". Vedeţi că se potriveşte?!?! Şi dacă vi se pare că fac mişto de acţiunile sindicale aveţi toată dreptatea din lume. Pentru că, după ce principalul partid de opoziţie şi-a îndemnat adepţii să iasă în stradă, iar sindicaliştii s-au decis să mărşăluiască... să-mi fie cu iertare, dar eu nu prea mai cred în coincidenţe. Şi au dat-o pe spontane. Dintr-acelea anunţate prin sms-uri şi mail-uri, bine regizate şi puse la punct, cu pancarte şi foicele printate şi frumos desenate, cu sloganuri şi cu "Ieşi afară, javră ordinară!". Păi, mă, băieţi! Măcar fiţi inventivi şi nu mai folosiţi sloganul preferat al galeriilor atunci când nu mai vor un anume antrenor pe bancă sau atunci când hulesc conducerea clubului ori pe vreun jucător care a dat chix. Mişcarea sindicală înseamnă altceva, iar vouă nu vă iese. Motivele sunt foarte simple: cei care vă scot în stradă nu au nicio treabă şi nici un of de voi sau de problemele voastre. Ei au ca unic scop agitarea apelor, a oamenilor... Este, din punctul meu de vedere, destul de uşor să manipulezi nişte indivizi şi să-i faci să-şi plângă de milă. Şi vă recunosc: de unii dintre ei chiar şi mie îmi este milă. Ştiu că există oameni care au ieşit în stradă din convingere şi din disperare. Însă, mai există o categorie: cei cu Hermesu pe braţ, cei care-şi permit vacanţe exotice şi ţoape de firmă, care le cumpără copiilor de Crăciun orice îşi doresc aceştia şi care nu aşteaptă ziua de salariu pentru a-şi umple frigiderele. De ce urlă ăştia?! De ce ţipă, de ce se agită?! Pentru ce? Pentru că eu nu cred că le convine să atragă atenţia asupra lor. Cred că ar face mai bine să se ascundă în găuri de şarpe până uită lumea de ei. Sau i-a