Imaginaţi-vă că în următorii 70 sau 80 de ani un oraş-port gigant - să spunem Tokyo - ar fi înghiţit de apele mării, al cărei nivel va creşte cu 5 metri sau mai mult. Milioane de locuitori ar fi în pericol, la fel şi infrastructura, în valoare de trilioane de dolari.

Această perspectivă îngrozitoare implică exact genul de lucruri pe care evangheliştii încălzirii globale precum Al Gore le au în minte atunci când ne avertizează că trebuie să luăm, „la scară largă, măsuri preventive pentru a proteja civilizaţia umană aşa cum o ştim". Retorica poate părea extremă, dar atât de multe lucruri atârnă în balanţă, încât este, cu siguranţă, justificată. Fără un efort global foarte bine coordonat, cum am putea face faţă, eventual, creşterii nivelului mării cu acest ordin de mărime?

Ei bine, ne-am confruntat deja cu această situaţie. De fapt, chiar acum încercăm să rezolvăm această problemă. Din 1930, retragerea excesivă a apelor subterane a provocat scăderea nivelului oraşului Tokyo cu aproape 5 metri, iar unele dintre cele mai joase părţi din zona centrală a oraşului vor scădea cu aproape 30 de centimetri pe an, în câţiva ani. O surpare de pământ similară a avut loc pe parcursul secolului trecut în mai multe oraşe, inclusiv în Tianjin, Shanghai, Osaka, Bangkok şi Jakarta. În fiecare caz, oraşul a reuşit să se protejeze de astfel de creşteri mari ale nivelului mării şi să prospere.

Ideea nu este că putem sau că trebuie să ignorăm încălzirea globală. Ideea este că ar trebui să ne abţinem de la predicţii exagerate. De cele mai multe ori, schimbările climatice şi geografice care păreau îngrozitoare s-au dovedit a fi, de fapt, gestionabile - şi, în unele cazuri, chiar benigne.

Luaţi în considerare, de exemplu, concluziile experţilor de mediu Robert J. Nicholls, Richard S.J. Tol şi Athanasios T. Vafeidis. În cercetarea finanţată de Uniunea Europeană, ei au st