De ce Poznan? Pentru că acolo a avut loc, între 20 şi 24 octombrie, Festivalul Culturii Române în Polonia. Evenimentul a reprezentat a treia etapă din cadrul programului „Anul României în Polonia“, organizat de ICR Varşovia.
Eram după concertul cvartetului Bălănescu de la Estrada, o sală de spectacole cu vreo 200 de locuri. Toate ocupate. Am plecat de la mioriţa nervoasă din Bucureşti şi am dat peste o oaie calmă, care nu vorbeşte, ci doar merge, creşte şi se înmulţeşte. Toate astea pe un ecran în spatele scenei. Da, o oaie care se plimbă. A fost un concert din care spectatorii, ale căror telefoane nu sună în timpul manifestării, au aflat că vinul bun e cel băut în compania unui om frumos. „Project Maria", un spectacol adaptat de Bălănescu, inspirat fiind de muzica Mariei Tănase. Şi puţin Piazzolla, îl întreb pe muzician în faţa unui vin bun, foarte bun, ca după un spectacol reuşit, cu două bisuri. Mă bucur de întrebare, spune Alexandru Bălănescu, îl ador pe Piazzolla.
Şi s-a făcut noapte şi a fost apoi dimineaţă. Mai spre prânz, la Facultatea de Arte, curatorul Oana Tănase de la MNAC îi familiarizează pe studenţii de la arte vizuale cu proiectele româneşti din domeniu. Sala e micuţă, dar tinerii nu se sfiesc să stea şi pe jos. Au urmat întrebările. Dacă în Polonia autorităţile îi încurajează pe tinerii artişti să rămână şi să creeze, nu acelaşi lucru se poate spune despre România. Sunt foarte interesaţi de raportul dintre documentar şi ficţiune. Oana explică, iar Radek traduce. Presară vorbele cu glume pentru că se râde. Pariul e câştigat, tinerii nu dau semne că ar vrea să plece, deşi afară e soare şi frumos, moment rar pentru Poznan, care nu vede prea des soarele.
De ce ar citi polonezii literatură română?
Câteva ore mai târziu, după mai multe cafele şi discuţii la care s-au alăturat şi scriitorii Cecilia Ştefănescu şi Răzvan Ţupa, mergem la
