La Campionatul European din 2010 a coborît de pe bîrnă şi apoi a intrat direct în ghips. La Rotterdam, acest aparat i-a adus aurul mondial.

De duminică e cea mai bună gimnastă a lumii la bîrnă. Ieri, pe aeroportul "Henri Coandă", a avut parte de multe flori. Cu medalia de aur ascunsă în rucsacul de care încă atîrnă jucării, Ana Porgras a spus că aparatul la care este campioană mondială a atras-o încă de cînd era mică. Gimnasta născută în Galaţi are planuri mari pentru viitor şi vrea să lase în urmă perioada accidentărilor care părea că nu se mai termină. La 16 ani, îşi doreşte să ajungă sănătoasă pînă la Londra, la Olimpiadă, şi să poată să crească în dificultate la toate cele patru aparate.

- Ana, ai uitat de toate accidentările de pînă acum o dată cu medalia de aur?

- Nu pot spune că le-am uitat. Am trecut mai uşor peste ele. Chiar dacă e de aur, medalia asta nu va schimba deloc modul în care eu lucrez.

- Au fost şi emoţii înainte de execuţia din finală?

- Da, au fost, dar ştiam că pot să-mi fac exerciţiul foarte bine. Ştiam că am o bîrnă destul de bună.

- Ce ţi-a trecut prin cap atunci cînd erai acolo, pe prima treaptă?

- Mi-au trecut multe. M-am gîndit la munca din sală, dar a meritat.

- Ai adus aurul pentru România după o pauză de nouă ani. Ce făceai tu la şapte ani, te urcaseşi deja pe aparate?

- Eram în sala de gimnastică şi în nici un caz nu mă gîndeam că o să ajung să iau medalia de aur.

- Ţi-ai îndeplinit cel mai mare vis în gimnastică?

- Nu, bineînţeles că nu. Visul suprem rămîne o medalie la Jocurile Olimpice.

- Ţi-a fost greu în perioadele în care ai fost accidentată?

- Foarte greu. Nu credeam că o să prind Mondialul. După ce mi-am dat ghipsul jos şi am început să lucrez, m-am gîndit că poate am o şansă.

- După ce