Cele mai recent apărute cărţi ale criticului şi istoricului literar clujean, Literatură română contemporană. O panoramă (2008) şi, acum, continuarea acesteia, Literatură română contemporană. Prelungiri (Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2010, 444 p.) dezvăluie angajarea într-un proiect critic şi evaluator care străbate şi balizează peste şase decenii literare (din 1947 încoace).

În lectura autoarei, aceasta înseamnă, cantitativ vorbind, circa 400 de autori şi 1.000 de cărţi în primul volum, în – tot – 1.000 de pagini proprii, de format ceaslov, plus 444 pagini A5, conţinând, în a doua lor parte, peste 54 de cărţi ale unui număr puţin mai mic de autori, circa 50. Prima parte, de 200 de pagini, intitulată Teme şi digresiuni, prelungeşte discuţiile din secţiunea cu care începe panorama: Despre lumea literară. Fragmente (aproape polemice) pe care, în graba condeiului, recomandarea de pe ultima copertă o numeşte – eronat – Despre viaţa literară. În pofida cvasi-sinonimiei între lume şi viaţă, atunci când vine vorba despre republica literelor, simpatica inadvertenţă îi va permite autoarei ca la proximul volum al acestui proiect vast să folosească genericul încă neacoperit pentru a-şi grupa textele din sectorul teoretic al cărţii. Fiindcă, da, primele 200 de pagini ale Prelungirilor sunt, ca în primul caz, nişte fragmente aproape polemice, însă, întâi şi-ntâi, definitorii pentru poziţia autoarei la intersecţia dintre critică şi beletristică, acolo unde orientează, întâmpină şi dă verdicte.

Într-un alt moment favorabil, Irina Petraş ar putea aduna într-un singur volum – şi acela, tot somptuos şi spumos – numai aceste situări şi coordonate convergente, care îi definesc tot mai limpede opţiunile de aşezare, de temperament, de ritual critic şi de lectură. Ele sunt necesare şi binevenite ca radiografie sau autoportret interior, complementar celui din Miezul luc