Aşadar, Grupul Realitatea-Caţavencu a fost scos la vânzare. Şi nu oricum, ci pe bucăţi. Ca maşinile care nu pot fi înmatriculate. Mai dai o roată, un volan, o cutie de viteze. Are loc dezmembrarea unui mecanism conceput exclusiv pentru campanii politice şi execuţii.

Ceea ce s-a declarat a fi un post de ştiri este, de fapt, un circ în care nişte păpuşi dezarticulate reproduc tembel acelaşi şi acelaşi lucru, dând senzaţia unui ospiciu de lux. Marionetele care s-au stropşit atâta vreme la camerele de luat vederi, stând ţepene şi "demne" pe fotolii, vor lua drumul "antenelor" sau vor trece la raţionalizarea vieţii opulente pe care o duc. De ce oare nu mai are răbdare Vîntu până la alegeri? Poate iese câştigător calul de bătaie şi FNI-ul va intra iar în curgerea lui lină şi triumfătoare.

Fără glumă, ziariştilor ăştia tăvăliţi în rahat poleit cu pietre Zwarovski nu le mai rămâne de făcut, vorba lui Cristoiu, decât să strige: Jos Băsescu! Şi să strige până o să-i audă Robert Turcescu, cel care, încă din campania prezidenţială, le-a spus "La revedere!".

Dacă nu mă interesează deloc personajele de tip "Ursu" sau "Tatulici", indivizi disponibili pentru orice, mă interesează, în schimb, oameni de factura lui Hurezeanu sau Stelian Tănase. Emil Hurezeanu, supranumit Huzureanu, şi-a făcut intrarea în mocirla românească de pe poziţia unui spilcuit moral, păşind cu etica înfiptă în nas, dând sentimentul că, trecând peste chestiunile băneşti vulgare, e hotărât să pună umărul la construirea unei Românii moderne, care să se confunde, la un moment dat, cu Europa civilizată. Domnul Hurezeanu venea din Germania, avea un zâmbet misterios şi juca rolul desăvârşit al înţeleptului calificat la şcoli înalte. Intervenţiile lui, magistral regizate de o mimică şi o dicţie actoriceşti, veneau mereu edificatoare, somptuoase în voleuri retorice, unificatoare în sensuri po