Argumentele care însoţesc planurile de austeritate ale guvernelor sunt legate de pericolul deficitelor fiscale imense, care alimentează datorii greu de suportat de economie.
Lecţia britanică
Britanicii şi-au botezat chiar planul de austeritate ca fiind o strategie de reducere a datoriei publice şi au anunţat că este agreată de Fondul Monetar Internaţional (FMI). Obligată să pompeze bani pentru a-şi susţine sistemul bancar afectat de criza financiară şi rulând o factură masivă de cheltuieli militare, Marea Britanie a fost suspectată intens de analişti, la începutul lui 2009, că ar putea apela la FMI. Au evitat asta. Deşi aproape că nu există bază de comparaţie între economia noastră şi cea britanică, ceea ce se întâmplă la Londra poate fi o lecţie pentru noi.
Chestiunea care poate fi comparată este teama că ritmul de îndatorare a ţării este periculos de alert şi nu poate fi susţinut pentru multă vreme fără a prăbuşi economia. Marea Britanie acţionează pentru că vede cum datoria publică ia amploare. Aparent, nici Marea Britanie nu are o problemă acută a datoriei. Unii analişti din şcoala liberală a lui Keynes susţin chiar că nivelul său, de 70% din produsul intern brut (PIB), este tolerabil. Aşa credem şi noi despre datoria noastră. Dar viitorul financiar al Marii Britanii anunţă turbulenţe: ţara va împrumuta anual 100 de miliarde de lire sterline, ceea ce va asigura o creştere susţinută a datoriilor.
Anunţul ministrului de Finanţe britanic, George Osborne, potrivit căruia statul va reduce, până în 2015, 490.000 de locuri de muncă ale bugetarilor, a creat nişte frământări. Experţii spun că cifra ar ascunde de fapt ritmul firesc de retragere din câmpul muncii a unor angajaţi dintr-un spaţiu public a cărui dimensiune este de şase milioane de salariaţi. În esenţă, aceste reduceri de personal vor recalibra stafful public la dimensiunile sale din 20
