Unde am ajuns, se vede jos, in strada, si sus, in Parlament. De unde am plecat, stim. De la o visterie fara datorii si chiar de la o rezerva de doua miliarde de dolari, bani buni pe vremea aceea, plus o industrie cat un morman de fier vechi - dupa parerea premierului de atunci.

Cum am reusit sa vindem o gaura neagra

Cu mormanul de fier vechi ne-am descurcat timp de aproape doua decenii, vanzand mostenirea trecutului. Ne mergea din ce in ce mai bine, cata vreme bogatia tarii era fierul vechi. Romania ajunsese un fel de talcioc al Europei si un El Dorado al arabilor.

Ne-ar fi mers si acuma bine, fara criza, fara recesiune, fara majorarea TVA si fara blocarea circulatiei pe traseu, daca mai aveam mormane. Dar mormanele s-au terminat si Balaia a intarcat.

Noi am strigat ca nu ne vindem tara si, tot noi, am vandut totul cui s-a nimerit, la mica intelegere, cinstit negustoreste, tragand tunuri, rafale, tepe, ca la razboi. I-am bombardat pe toti cu mormane, iar ei ne-au mitraliat cu comisioane, ca sa fim chit. A iesit OK.

Cel mai OK dintre toate mormanele s-a dovedit Bancorex, total devalizat, pana nu mai ramasese decat o mare gaura neagra. A aparut clientul dispus sa ia o asemenea gaura, s-a dus Bancorex si dus a fost.

S-a dus, inclusiv conducerea, pe care a cautat-o Interpolul pe toate meridianele, paralelele, poate si pe perpendicularele, sau diagonalele lumii.

S-au dus banci, fabrici, combinate, mastodonti din beton, locomotive, cherestea, s-au dus codri verzi de brad si campuri de matasa, pana am ramas cu jalea-n casa. Totul a disparut.

De vanzare, mastodonti. Pretul negociabil

A plecat chiar si flota intr-o directie necunoscuta, dar aici nu insist, ca sa nu para ca bat saua inspre ceea ce am ales cu totii, in majoritate, de la Nistru pan' la Tisa, inclusiv cei de