Gică va trăi într-o metropolă cu viaţă trepidantă: trafic infernal, bogăţie şi sărăcie vecine de stradă, boom al populaţiei, îngemănare de miresme europene şi orientale. Va locui într-un colţ de lume care să-i amintească de Constanţa natală.
Un cerculeţ albastru de plastic puţin mai mare decît o monedă costă 1,5 lire turceşti, cam 3 lei la noi. Jetonul te aduce de la aeroport în zona Aksaray prin 14 staţii de metrou. Adică te plasează foarte aproape de Bosfor, unde picioarele calcă tot regiunea istorică Tracia, partea europeană. Anatolia e dincolo de ape, felia asiatică şi cartierele ei mai noi.
Ca orice alt locuitor al Istanbulului, şi Hagi ştie că aici să vrei să-ţi păstrezi opţiunea de a te mişca pe străzi între orele 7:00 - 10:00 şi 18:00-21:00 e aproape imposibil.
Uuupsss! Nici măcar impunătoarea autostradă nu mai face faţă traficului în "rush hours". Oamenii circulă, nu se joacă! De pe acea porţiune de 1.830 kilometri pătraţi trebuie să vină mai bine de 20 la sută din PIB-ul ţării, aşa cum se întîmplă anual.
Cum e să ai 18 milioane de vecini
"Bayram!", aşa se prezintă omul, dar nu e prea vesel. Stă la bloc, e angajat ca şofer la aeroport şi ia şi pensie, în total cîştigă 950 de euro lunar. N-ar trebui să aibă probleme cînd cere o cană de ulei, doar are 18 milioane de vecini!
Spune însă că pentru a fi concetăţean cu Hagi şi ca să n-ai lipsuri e nevoie de un salariu de minimum 2.500 de euro pe lună. Un profesor cîştigă între 850 şi 1.000 de euro, iar chiria pentru un apartament de două camere începe de la 250 de euro.
Aspiranţi la Uniunea Europeană
"Aşa e, senzaţia e că nu ai aer, sîntem mult prea mulţi în Istanbul. Viaţa aici e destul de scumpă. Mîncarea îţi goleşte cel mai tare buzunarele, un prînz cu două feluri nu ţi-l asiguri fără 10 euro. Acum 20-30 de ani
