Un comedy-action bazat pe romanele grafice cult ale lui Warren Ellis şi Cully Hamner. „Red“ nu e un „film bun“, dar e amuzant de la un capăt la altul, revigorant şi deconectant.

Sunt unii actori care continuă să-ţi fie simpatici chiar şi mult timp după „termenul lor de expirare". Care nu are nimic de-a face cu vârsta, ci cu faptul că şi-au scăzut îngrozitor standardul şi şi-au prins de piept eticheta „sold out". Unul dintre ei e Bruce Willis, action heroul meu încă din preadolescenţă, a cărui combinaţie de duritate, sarcasm şi umor străluceşte chiar şi sub produsele hollywoodiene jenante în care tot apare de vreo zece ani încoace. M-am bucurat mult să văd cum în „Red" impregnează fiecare cadru cu plăcerea jocului şi cu vivacitatea de altădată.

Bazat pe romanele grafice cult ale lui Warren Ellis şi Cully Hamner, „Red" e un comedy-action: Frank (Bruce Willis), Joe (Morgan Freeman), Marvin (John Malkovich) şi Victoria (Hellen Mirren) au fost, odată, agenţi CIA de top, dar acum secretele pe care le ştiu îi transformă în ţintele principale ale agenţiei. Pentru că li se pune în cârcă o crimă, trebuie să-şi folosească şiretenia, experienţa şi spiritul de echipă pentru a rămâne în viaţă.. Dacă vă sună cunoscut, da, aveţi dreptate: suntem pe terenul familiar al „echipei care se dezmorţeşte pentru o ultimă misiune", cu diferenţa că, de data asta, nu e spre binele omenirii, ci spre propriul lor interes. E ceea ce ar fi trebuit să fie nefericitul „The Expandables", adică o aventură ridicolă, complet nerealistă şi over the top, dar cu mult farmec şi replici graffiti.

Helen Mirren şi John Malkovich

Scenariu previzibil şi dialoguri spumoase

„Red" nu e un „film bun", dar e extrem de entertaining: e amuzant de la un capăt la altul, revigorant şi deconectant. Faptul că iese în evidenţă în aridul peisaj de multiplex spune multe de cât de jalnic