Astfel se prezintă declaraţia preşedintelui Partidului Naţional Liberal, cu trei zile înainte de moţiunea de cenzură. Votul în sine nu mai are nicio importanţă. Făcută într-un moment de slăbiciune şi/sau de sinceritate, declaraţia relevă starea de fapt reală a unei opoziţii care strigă altfel, de câte ori şi oriunde poate, că are soluţii miraculoase şi că, a doua zi după căderea Guvernului Boc, ei ar fi pregătiţi, cu cabinet cu tot, să preia frâiele puterii. Liberalii împreună cu PSD, care, la congresul proaspăt desfăşurat, a propus, precum număra baronul Münchausen stacanele de vin fiert, nu una, nu două, nu trei, ci o sută de soluţii pentru ieşirea din criză. Preşedintele PSD are de acum motive de supărare, nu numai pe antecesorul său Mircea Geoană căruia îi recomanda, în urmă cu vreo două săptămâni, să nu se mai pozeze lângă prim-ministru şi preşedinta Camerei Deputaţilor, pentru că trebuie să dea explicaţii colegilor din partid , ci şi pe confratele întru opoziţie Crin Antonescu.
Liderul liberal nu pare a fi pregătit să ducă stindardul opoziţiei nici măcar cu ajutorul mobilizării sindicale promise de social-democraţi. Iar cât priveşte lupta parlamentară, PDL joacă în ultimele zile mult mai eficient rolul de partid de opoziţie decât reuşesc să o facă PNL sau PSD.
Cu toate acestea, televiziunile sunt pline de emisiuni unde ni se explică detaliat cum ar trebui să arate un guvern din umbră. PSD şi PNL au lucrat în sensul cooptării UDMR într-o formulă menită să basculeze echilibrul coaliţiei. Se pare că nu au fost suficient de convingători, pentru că UDMR a ales să se ţină de portofoliile deja existente.
Mai mult decât atât, Crin Antonescu şi Victor Ponta au început să aibă controverse pe tărâm de ministeriabili. Social-democratul nu vede alt premier decât pe sine însuşi, iar propunerile alternative ale liberalului au sunat, în acest context,
