Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI) îşi doreşte ca din 2011 românii să aibă cărţi de identitate electronice. Noul big brother, care va condensa într-un cod de bare orice român de rând, costă nici mai mult, nici mai puţin de 32 milioane de euro. Până anul viitor, în luna iulie, ar trebui să fim amprentaţi şi înnobilaţi cu cipuri pentru a fi monitorizaţi în orice moment şi mai ales în orice loc ne-am afla.
Contractul de licitaţie nu a fost încă atribuit, iar ordonanţa care reglementează prevederile noilor acte electronice este încă în dezbatere publică. ONG-urile susţin că proiectul conţine prevederi ce aduc atingere vieţii private a individului, dar MAI se apără cu două argumente: Europa şi mai ales spaţiul Schengen ne-ar vrea cu aşa ceva, şi noile carduri ar oferi mai multă securitate. „Introducerea cărţilor electronice de identitate face obiectul unor demersuri similare iniţiate sau de perspectivă ale statelor membre ale Uniunii Europene, care au pornit de la ideea realizării unor documente cu un grad superior de siguranţă şi exploatării potenţialului oferit de existenţa serviciilor electronice", se arată în răspunsul trimis Jurnalului Naţional de biroul de presă al MAI.
Pe de altă parte, Comisia Europeană nu îi poate impune unui stat membru al Uniunii cum să gestioneze documentele de identitate ale cetăţenilor. La solicitarea Jurnalului Naţional, biroul de presă al comisarului pentru Afaceri Interne, Cecilia Malmström, a indicat, într-o adresă oficială, că forul de la Bruxelles „nu are nici o competenţă cu privire la specificaţiile de securitate ale cărţilor de identitate emise de statele membre cetăţenilor proprii. Din acest motiv, singurele instrumente aplicabile - concluziile Consiliului European din 2005 şi rezoluţia adoptată în noiembrie 2006 - sunt prevederi ce nu au caracter obligatoriu". În răspunsul r
