În chiar ziua de apariţie a revistei, 26 octombrie, ministrul de Finanţe al României, Gheorghe Ialomiţianu, are termen în procesul pe care l-a intentat Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) Braşov. În ce cauză? În cauza plăţii unor... stimulente. Cele pentru care, în calitate de ministru, a trebuit să înfrunte furia funcţionarilor fără de sporuri+stimulente din minister şi să iasă pe uşa din dos.

Să mai adăugăm că, anterior numirii sale în funcţia de ministru, Ialomiţianu a condus DGFP Braşov, de unde a încasat în 2008 şi 2009, deci în plină criză şi program de austeritate, circa 200.000 de lei. Cu fotoliul ministerial în faţă, Ialomiţianu devine grijuliu (citeşte ipocrit) cu finanţa publică: „Noi trebuie să asigurăm un sistem de cointeresare pentru cei care lucrează în Finanţe, dar sigur că într-o perioadă de criză nu poţi să creezi avantaje unor persoane, mai ales în grădina ta, şi să le ceri la ceilalţi să suporte măsuri de austeritate. Ăsta a fost mesajul preşedintelui şi trebuie pus în aplicare“. Aşadar, ministrul ştia de sporuri şi stimulente. Ba chiar le-a încasat, în plină criză, sau se luptă pentru ele în instanţă.

În faţa preşedintelui însă, e Albă ca Zăpada. Şi degeaba şi-a lungit faţa a victimă la televizor, ca şi cum fusese luat din oală de funcţionărime & şoferi & bufetiere fără sporuri.

Dar noul ministru de la Finanţe mai are un succes în portofoliu: a votat şi el, la grămadă cu turma, 5% TVA pentru alimente, contra guvernului din care face parte. Dacă restului turmei poţi să-i mai treci cu vederea inepţia, dându-i dreptate unui „coleg“, cum că liderul de grup, Mircea Toader, e de vină, fiind „un cioban a cărui talangă etc.“, ministrului de Finanţe nu i-o poţi ierta. El chiar ar fi trebuit să ştie ce votează şi să-l împiedice pe cel cu talanga să împingă turma pe arătură.

Taguri:

Gheorghe Ialomitianu, Finant