- Comentariu - nr. 658 / 26 Octombrie, 2010 … Sau arta de a vorbi, fara a spune nimic. Or, mai pe intelesul tuturor, purtatorii de vorbe goale. Acestia sunt, in esenta, politicienii romani. Sigur, pentru a vorbi minute in sir, fara a spune nimic, iti trebuie oarece talent. Plus tupeu cat cuprinde. Capitol la care, sa recunoastem, nu suntem deficitari. Partea proasta a lucrurilor este alta: diferenta dintre vorbe si fapte este uriasa. Ceea ce, in mod concret, se traduce prin expresia: a minti cu nerusinare, cu varianta, fara a-ti crapa obrazul de rusine! Spunem toate acestea, deoarece politicianul roman vorbeste dimineata, inainte si dupa cafea, cu stomacul plin sau gol, la pranz si seara (mai ales, la talk-show-uri), fara incetare. Nu coteaza ca domeniul in care peroreaza ii este strain, el vorbeste intruna, fie la tribuna Parlamentului (mai ales), fie in mass-media, ori, repetam, seara pe la televiziuni. Exemple? Cate vreti. Nu o data, am auzit din gura presedintelui Romaniei urmatoarele: "Doresc sa consolidam rolul Justitiei in Romania ca institutie independenta, nesupusa niciunei influente politice". Aceasta placa uzata o tot auzim de vreo 20 de ani, cu "independenta" si "rolul Justitiei", iar cat de nesupusa este ea influentelor politice, o simte (pe pielea proprie) numai cel care-i trece pragul. In plus, miile de procese (cauze) judecate la CEDO (si nu in Romania) spun si ele totul despre "independenta" si "impartialitatea" actului de justitie! Vorbe goale. Alt exemplu: premierul Emil Boc. Nu exista subiect, nu exista tema, fie ea politica, economica, sociala, culturala, fara ca liderul PDL sa nu vorbeasca minute in sir. Ca o… moara stricata. Ca un agent de circulatie aflat in mijlocul unei intersectii. Cum insa, domnul premier a stat mult in preajma sefului statului, a ajuns sa sarute docil mana stapanului si sa repete obsesiv (ca un papagal) orice declar