În privinţa festivalului nostru, ne-am putea întreba însă de ce modulul intitulat Debut în FNT n-ar fi la fel de recomandabil, ca şi acela privind Premiere în FNT. Presupunând că selecţionerul a operat cu aceleaşi exigenţe valorice, spectacolele incluse pe afişul FNT sub alte etichete decât aceea de vitrină, pot fi considerate, deci, la fel de potrivite să exprime nivelul de performanţă al unei mişcări teatrale naţionale. Dar să respectăm metodologia de lucru a directorului festivalului şi să privim deocamdată în sus-numita vitrină imaginându-ne pentru o clipă că am fi în postura unui oaspete străin dornic să promoveze teatrul românesc peste hotare. Ce-ar putea alege acesta, dintre spectacolele produse în teatre de stat sau independente puse laolaltă acum, într-o viziune democratică, ce-i drept, dar care îi defavorizează, orice s-ar spune, pe independenţii care lucrează uneori în condiţii de front? (Îmi amintesc, în acest sens, de mărturisirile deznădăjduite ale trupei Teatrului Inexistent, după spectacolul Supermarket prezentat în cadrul Festivalului de la Timişoara.) Şi fiincă am pus degetul pe acest spectacol selectat la FNT 2010, am putea face şi o primă presupunere: interesul ipotetic pentru textele româneşti abordate cu precădere în producţiile independenţilor, pentru temele care trimit la o actualitate românească îndeobşte degradată şi fără ieşire, bine cotată la export, dacă nu pentru altceva, cel puţin pentru încă prioritarele „mizerii“ ex-comuniste. Spectacolul lui Teo Herghelegiu are şi un alt atu însă, prin faptul că tema consumismului, atacată cu mijloacele ironiei şi pamfletului în Supermarket, depăşeşte realităţile româneşti, putând fi considerat㠄universal㓠în termenii globalismului, dacă prin alte părţi n-ar fi şi fumată. (Când Biljana Srbljanović a lansat o piesă cu acelaşi titlu în America, cei mai mulţi au regretat perioada ei „sârbească“,