De mai bine de 20 de ani, romanii asteapta si spera sa se schimbe ceva si sa traiasca si ei mai bine in tara lor si nu prin straini, departe de casa si de familie.
Au asteptat romanii rabdatori sa treaca tranzitia si, cand sa fie mai bine, a venit criza, asta ca sa fim in rand cu tarile civilizate ale lumii ca noi, de cand ne stim, o tinem intr-o criza.
De aproape jumatate de an, auzim si vedem mitinguri, marsuri, pichetari, huiduieli, amenintari, focuri, pumni ridicati, oua si pietre aruncate in institutii ale statului, manifestari huliganice - intr-un cuvant.
Televiziunile vorbesc despre foame, disperare, saracie, dar intre ceea ce se spune si ce se vede este o mare discrepanta.
I-am vazut pe politisti in fata Palatului Cotroceni, revoltati ca li s-au redus salariile si au pierdut din privilegii. Sigur ca nu-i placut ca dupa ce cineva a fost un rasfatat al bugetului, sa treaca la un regim de austeritate, sa inceapa sa faca economii, sa fie preocupat de ziua de maine si de cele care urmeaza.
Finantistii au intrat in greva cand au realizat ca si-au pierdut stimulentele si asta dupa ce, ani de zile, au acceptat si s-au complacut in compromisuri numai si numai sa profite de un sistem de venituri ilegal si pagubos pentru ei, la un moment dat, sistem care lunar le mai aducea in buzunar inca doua, trei salarii.
A urmat apoi revolta pensionarilor de lux, desfasurata ce-i drept, mai mult la televizor, revoltati ca li s-au redus pensiile care, considera ei, li se cuvin. Numai ca, datorita presei, romanii deja stiu cum de s-a ajuns la pensii de multe zeci de milioane ori sute de milioane de lei vechi si asta in detrimentul altor categorii de pensionari.
Toti acesti pensionari privilegiati au amenintat ca vor da statul in judecata sa-si recupereze banii pierduti si sunt convinsi ca vor si casti
