Vasile Ernu scrie un articol despre Glamour Gulag şi despre o înţepenire a politicului într-o zonă periculos primitivă. Un text despre depresia din jur, despre lipsa de speranţă ca unică formă de supravieţuire în proiectul neoliberal românesc. Aici aveţi un fragment. Textul integral e pe criticatac.ro.

Într-o lume în care domină astfel de judecăţi şi practici, se creează vidul politic. Într-o lume a „eticii” biologice, animale, în care doar instinctul animal e admirat, doar profitul cu orice mijloace, în care doar forţa fizică şi regulile „copacului, pietrei şi cîinelui” sînt acceptate, politicul dispare. Înaintea morţii – sensul ultim al „zonei” – dispare politicul, elementul minimal necesar unei societăţi umane. Marea lecţie pe care ar trebui să ne-o reamintim mereu e cinică şi din păcate, nu corespunde cu predicile noii puteri. Nu politicul, nu ideologicul, nu excesul – cu toate că şi acesta poate crea mari probleme – au creat Gulag-ul, totalitarismul, dictatorii, ci tocmai lipsa acestora. Spus şi mai abrupt: „rezistenţa prn cultură”, retragerea din politic naşte monştri ceauşişti şi stalinişti.

Mă veţi intreba: şi ce treabă are Gulagul cu stenogramele din perioada României democrate postcomuniste? Ei bine, cred că are foarte mare legătură. Părerea mea este că ne aflăm exact în acest punct. În astfel de societate de tip Glamour-Gulag, cum numesc eu societatea actuală în care trăim, în care ne mîndrim cu lanţurile de aur şi cardurile bancare, totuşi mai exista un minim de repere şi reguli. Spaţiul politic este absolut necesar pentru a păstra o fărîmă de umanitate. Iar pentru ca politicul să funcţioneze la parametri minimi, el are nevoie de un anumit spaţiu între actorii politici, de minime reguli, de minime coduri şi de o minimă „vestimentaţie” retorică. Tot ce apare în acele stenograme, ştiam cu toţii demult; nu trebuie să fim ipocriţi. Însă modul