O generaţie de tranziţie, care se chinuie să armonizeze în ea însăşi două sisteme valorizante, datorându-şi toată complexitatea şi „profunzimea“ eventuală tocmai întâlnirii lor conflictuale. Nu degeaba filmoteca „noului val“ românesc s-a aplecat atât de insistent asupra acestei teme. Dar dacă în cinematografie Cristian Mungiu şi-a adjudecat, prin 4, 3, 2, dar mai ales prin Amintiri din Epoca de Aur, locul fruntaş în producţia de ficţiune pe temă dată, în literatură postul celui mai bun evocator al „întunecatului deceniu nou㓠rămâne în continuare liber.

Un challenger serios este Radu Pavel Gheo, prozator cunoscut pentru profesionalismul său, cu romanul publicat anul acesta şi intitulat Noapte bună, copii!. Cartea sa este cea mai minuţioasă reconstituire din câte cunosc a obsedanţilor ani de dinainte de 1990. Se găsesc într-însa mai toate mărcile de renume şi toate muzicile care circulau şi se fredonau în acea perioadă la noi în ţară. Vacanţa în sat la bunici şi ţigara proastă („Moartea pe schiuri“) fumată departe de incinta şcolii. Spaima de doctorul cu seringă de sticlă şi zvonurile cu Cernobîlul. Poantele cu Gică Petrescu şi desenele cu Mihaela. Cântatul pe versuri englezeşti aproximative şi fanzinele editate de diferite cenacluri entuziaste din toate colţurile ţării. Şi multe, foarte multe altele, pentru reconstituirea cărora îl îndemn pe cititor spre lectură. Cartea lui Radu Pavel Gheo este o veritabilă arhivă, un bazar plin ochi cu memorabilia din comunism, în care se găseşte tot ce se bea, fuma şi cânta pe atunci... Şi ceva în plus. Dacă Cristian Mungiu l-ar fi avut drept consultant pe Radu Pavel Gheo la Amintiri din Epoca de Aur, micile erori de scenografie din film n-ar fi existat.

Asemănările între Mungiu şi Gheo nu se opresc aici. Romancierul aplică cu obstinaţie o tehnică de compoziţie cinematografică, identificată chiar în carte drept cross