Toate acestea se ştiu perfect. Se ştie şi că mereu mai puţini îi pot susţine tot mai greu şi cu tot mai mari datorii publice pe cei deveniţi tot mai mulţi. Iar datoria publică făcută azi grevează asupra generaţiilor de mâine. Tinerii de azi riscă nu doar să aibă pensii mai mici decât părinţii lor, dar şi să aibă de plătit datoriile contractate de aceştia.

De ce se protestează cu atâta vehemenţă când guvernele au decis că pentru a asigura pensiile trebuie ca cei activi să lucreze mai mult – cu 2-3 ani, în medie? De ce Franţa (chipurile raţionalistă, carteziană) e în stradă în aceste zile? De ce protestează liceenii care, dacă sistemul nu va fi reformat, riscă să aibă pensii cu mult mai mici decât cele ale părinţilor lor? De ce se iau ei la bătaie cu poliţiştii, în loc să le ceară părinţilor lor ca, de dragul lor, să lucreze mai mult? De ce au loc proteste de la un capăt la altul al Europei? Poţi protesta împotriva aritmeticii şi a demografiei? De ce la noi sondajele arată ca majoritatea populaţiei respinge Legea pensiilor? (E şi motivul pentru care PSD şi PNL speră că vor avea susţinerea populară spre a răsturna guvernul prin moţiunea de cenzură din această săptămână.) Desigur, politicienii de stânga şi sindicaliştii de la noi şi de aiurea pot fi suspectaţi de o mare ipocrizie, atunci când se opun măririi vârstei de pensionare: dacă ar veni la putere ar proceda identic cu cei care conduc acum. Dar nu la ei mă refer acum, ci la oamenii obişnuiţi. Pe scurt, un segment important, adesea chiar majoritar al populaţiei pare să procedeze în mod cu totul absurd: refuză să ia cunoştinţă de realitatea neplăcută că asigurarea pensiilor în condiţiile de până acum nu mai este cu putinţă: nu fiindcă nu vor politicienii ticăloşi, capitaliştii veroşi, imperialismul global – respectiv, la noi, Băsescu, Boc & company – ci fiindcă demografia şi aritmetica se opun. De unde aces