Trăiesc cu ideea că am știut să învăț tot felul de lucruri de la femeile din viața mea. Atât de la femeile pe care le-am iubit, cât și de la cele grăbite care au trecut o dată sau de mai multe ori prin brațele mele. Preţuiesc acest proces de învățare pentru că m-aș priva astfel, în mod nefericit, de o sursă de inspirație. Dacă o femeie nu-ți poate deveni sursă de inspirație (și nu mă refer la registrul poetic), această situație reflectă modul sărăcăcios în care îmi prețuiesc atât femeile, cât și momentele din viața ta. O femeie te poate învăța de la cum să-ți calci o cămasă, cum să te verifici în oglindă înainte de-a pleca de acasă, până la condimentele din mâncare sau muzica de care te îndrăgostești subit. De la cum să-ți prepari dimineața cafeaua pâna la cum să-ți aranjezi patul. De la arta concilierii până la jocul răbdării. De la cum să pansezi o rană, păna la cum să te bucuri de-o reușită. Dincolo de acestea, vreau să vorbesc desprea cea mai importantă lecție – in viziunea mea – pe care am avut șansa să o învăț de la femeile din viața mea (nu au fost multe, însă fiecare și-a lăsat o amprentă proprie în modul cum respir și în modul cum îmi așez pașii unul după celălalt). Cea mai importată lecție pe care o femeie a putut să o așeze în fața mea este cea a bunătății. Acea bunătate văzută nu ca o vulnerabilitate, ci ca o forță. Acea forţă prin care poţi “învinge” oameni, situaţii şi vise. Acea forţă pe care nu o poţi arunca neapărat în războaiele vieţii, însă pe care o poţi folosi cel mai bine pentru a face pace cu tine însuţi. Pentru această lecţie care îmi spune că este mult mai important să fii bun decât inteligent nu pot să fiu decât recunoscător. Există o inteligenţă care înfloreşte într-o grădină îngrijită doar de un anumit tip de privire. Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter Trăiesc cu ideea că am știut să învăț tot felul de lucruri de la femeile din viața m