Iubeşte oamenii, viaţa, frumuseţea, poezia. Este fericită că există, că poate să scrie, că „este rudă cu Dumnezeu”.Poezia este, pentru Dina Horvath, un principiu, pe care-l aplică, aşa cum alţii aplică legea, în viaţă, în familie, pe stradă, în relaţiile cu prietenii, cu colegii şi cu şefii. Transformă totul în poezie: credinţa, iubirea, patriotismul, necazurile şi frustrările.

„Am făcut o descoperire care mă face foarte fericită: sunt rudă cu Dumnezeu. De aceea, ca şi lui Iov, răul nu mi-a atins sufletul, chiar dacă am avut parte de multe necazuri de-a lungul vieţii”, spune poeta. Tot la modul poetic, ea afirmă că l-a cunoscut pe părintele Arsenie Boca, prin ochii unor bătrâni dragi care l-au întâlnit.

Dina Horvath este membră a cenaclului „Silvania” de mulţi ani, iar poezia ei, strânsă în volumul „Insomnia flăcării”, a avut parte de critică extrem de favorabilă. Această carte este deocamdată singura care a văzut lumina tiparului, însă Dina nu s-a oprit din scris, şi are în pregătire alte patru volume: „Poeme în crinolină”, „Hai-hui-uri”, „Absenţă” şi „Poeme cu Matilde”.

„Nu mă interesează când le voi publica, mă interesează să le scriu şi că asta îmi oferă o bucurie continuă”.

Poem banal

Dragă Europa,

Mă numesc România, cu domiciliul în Univers.

Îţi scriu din miezul fierbinte al unei furtuni

în care încă mă mângâie

razele ochilor Lui.

Azi dimineaţă L-am găsit aterizat

în vişinii casei

şi mestecenii mei. Era însetat

şi plin de pulberi de stele.

Ce m-ai speriat, Doamne,

ce m-ai speriat!

De când te aştept,

de când te pândesc...

Dar Eu pe voi, dar Eu pe voi...

Dragă Europa, aş vrea să ţi-L dau

înapoi

dar El tocmai bate.

De ne vei auzi, nu te înfricoşa, suntem noi,

eu şi poemul,

nesfârşitul nostru Poem.

Ce îi place:

Spune că