- Comentariu - nr. 659 / 27 Octombrie, 2010 Analizand viata tulbure pe care o traim, cineva spunea, la un post de televiziune, ca si criza este buna la ceva: constientizeaza, iar o populatia constientizata devine popor, si nu doar o masa de manevra, adaugand: "Nu ne salveaza azi in Romania nici Fondul Monetar International, nici Banca Mondiala. Ne salveaza o atitudine demna la nivel de popor. Astia fac experimente pe noi". Adevar, neadevar, cam asta este. Si mai e ceva: obisnuinta de a da vina unul pe altul. Cand s-a referit la deficitul de 3,6 euro al fondului de pensii, presedintele Traian Basescu a identificat in stilul caracteristic vinovatii: "ticalosii care au cumparat voturi, pacalindu-i pe pensionari ca le pot dubla pensiile, ticalosii care acum tipa". Intrebarea este, insa, cine sunt ticalosii? Oare nu chiar clasa politica, in ansamblul ei? Parteneriatul nefast dintre invartitul tranzitiei si politician este pricina dezastrului Romaniei postdecembriste. Lacomia si trufia amandurora au bagat tara (nu doar fondul de pensii) in faliment. Imediat dupa 1990, "bisnitarii", securistii si activistii de ieri sau angajatii firmelor de comert exterior au prins gustul banilor. Si ceea ce era de asteptat s-a intamplat: din randul acestora au aparut miliardarii care si-au burdusit conturile. Cum? Exploatand naivitatea si credulitatea gloatei momite, pe fondul inexistentei unui pachet de legi, adecvat realitatilor economico-sociale in prefacere. Nu era insa pentru toti acestia nevoie de propteaua politica? Pai, era. Or, in punctul acesta al reciprocitatii de influente si pretentii, s-a intalnit politicianul cu omul de afaceri. "Eu iti pun la dispozitie sumele pentru campanie electorala, iar tu imi asezi la picioare institutiile statului", l-a imbiat ultimul, obisnuit sa negocieze orice. Si au batut palma. Consensul s-a statornicit profitabil, de unde si slabirea neincet