Nu-mi dau seama cât de mult înseamnă „mică reformă din justiţie" pentru marele public. Nu-mi dau seama nici cât la sută din aleşi cunoşteau amănunţit, la momentul votului, aceste texte, care fac o trecere importantă spre noile Coduri, Penal şi Civil, pregătite pentru finele anului 2011. Experienţa ne-a învăţat că prea puţini parlamentari sunt în temă cu tema din plen. Cert este că, de data aceasta, auspicii fericite au făcut ca demnitarii să dea verde „micii reforme". De luna viitoare, mandatele de arestare, divorţurile, contestarea amenzilor şi termenele date în procese să vor supune unor norme noi, de natură, măcar teoretic, să dinamizeze actul de justiţie. Aşadar, bilă albă pentru parlamentari (că au votat „pentru"), bilă albă pentru ministrul Justiţiei (în calitatea sa de promotor), bilă albă pentru preşedinte (pentru că a promulgat legea).

Aici se termină cu vestea bună. Vestea proastă e alta: aceste reglementări tehnice sunt un pas important, dar total insuficient pentru confortul justiţiabilului şi pentru aerisirea unui sistem atât de îmbâcsit. Să o luăm cu încetinitorul. În bloc, prevederile „micii reforme din justiţie" au toate un numitor comun: vor diminua gradul de aleatoriu în justiţie, responsabil pentru proceduri, decizii şi timpi de judecare a speţelor cu totul absurde. Repet, acest câştig are la bază o restructurare tehnică. Totuşi, fundamental, degradarea justiţiei din România porneşte nu atât de la chestiuni de ordin tehnic, cât de la vârful sistemului. De la oamenii-cheie şi instituţiile cu rol strategic în administrarea lui, care rămân la butoane şi care fac din justiţie ofranda întâmplării şi a bunului plac. Fără înlăturarea, respectiv restructurarea lor, orice „mică reformă" şi Coduri noi îşi vor atinge rapid limitele. Justiţiabilul va continua să deconteze cu timpul, nervii şi banii lui tarele sistemului, iar ideea de reformă va mai f