OPINIE. După Livius Ciocârlie şi Romulus Rusan, Dan C. Mihăilescu îi dedică un text analitic lungmetrajului lui Andrei Ujică. Premiera "Autobiografiei lui Nicolae Ceauşescu" are loc mâine. Sursa: SORIN ANTONESCU
Să luăm bine aminte la titlu. Nu biografia lui Ceauşescu, adică nu alcătuirea cuiva, făcută encomiastic, sau, dimpotrivă, incriminând devastator. Nici film istoric rece-neutru şi nici documentar propriu-zis, cu agendă mai mult sau mai puţin ascunsă.
Nu. Autobiografia lui Ceauşescu presupune croială exclusiv cu materialul (filmat) al clientului. Niciun petic de stofă străin, niciun auxiliar din import. Niciun comentariu din off, nicio "legendă", nici măcar datarea secvenţelor, ci numai şi numai imagini televizate sau din arhiva (color) a familiei. Nimic propagandistic dintr-o direcţie sau alta, aşadar nimic atacabil. Nici măcar decupajul (montaj şi sunet Dana Bunescu), care merge necruţător, dar imparţial, pe firul apei, lăsând imaginea să-i vorbească fiecăruia după sufletul, vinovăţia, iluziile, suferinţa, trecutul şi prezentul lui.
Uriaşa calitate a filmului lui Andrei Ujică
E teribilă, uneori aproape înnebunitoare, lipsa comentariului, a oricărui ghid şi plan de traseu prestabilit. Însă tocmai aceasta este uriaşa calitate a filmului lui Andrei Ujică, indiferent dacă multora li se va părea ceva criminal.
Asta, fiindcă totul poate fi citit ambivalent.
Nostalgicii "epocii de aur" vor exulta până la lacrimi la (re) vederea primei maşini "Dacia" ieşind pe poarta UAP Piteşti, a inaugurării Metroului, a cuvântării care ne-a răvăşit pe toţi în august 1968, a venirii lui Charles de Gaulle şi Nixon la Bucureşti, a trăsurii în care Ceauşeştii au călătorit spre Buckingham împreună cu regina Marii Britanii, ca să nu mai spun de twistul dansat în 1969 chiar sub ochii Anei Aslan, de chipul nevinovat al
