Un material realizat prin bunăvoinţa unui motor de căutare, uneori relevant. Sunt antitalent. M-au ocolit darurile divine şi cele Scaraoţeşti când s-au împărţit bonusurile personale pe lumea asta. Nu cred şi nu voi crede vreodată că ştiu să apreciez corespunzător inspiraţia unora în a cânta, a desena sau a dansa. Însă cred că dacă faci o mămăligă pe care o înghite soţul/mama/soacra/mătuşa şi zice că e bună, iar tu spui „Asta e artă” trebuie să fii executat. Pe aceeaşi temă: Nu înţeleg arta din…vânzări, deşi apreciez manipularea ca formă de inspiraţie malefică şi pragmatică. Nu înţeleg de ce fiecare omuleţ cu o linie de corzi vocale mai bine dezvoltate sau cu alte „beneficii” mai bombate se consideră trimisul muzelor pe pământ. Nu înţeleg arta…de a cuceri femeile. Multe sunt mai disperate decât par, altele chiar vor, celelalte ştim cu toţii că „nu merită”. Şi apoi numerele mari nu au fost niciodată băgate în seamă de artişti. Lor le place…puţin. Puţini bani, puţine haine, puţine lucrări, puţin…nimic (asta ca să sune artistic). Nu înţeleg arta…de a trăi sănătos. Când o acţiune are o finalitate practică (aceea de a-ţi pune status „Nunta de diamant” pe facebook) nu văd de ce fel de har măreţ ai avea nevoie ca să nu te îndopi ca un fazan după deces, să nu pufăi ca o sobă stricată sau ca să nu snack-uieşti în faţa televizorului. Nu înţeleg arta…de a fi femeie. Asta nu înseamnă că nu ştiu faptul că ai nevoie de mai mult de o pereche de sâni ca să fii femeie. Dar nu văd o formă de expresivitate sau de talent în a-ţi respecta limbajul elegant, bruma de graţie cu care eşti dotată nanogramul de empatie pe care îl posezi faţă de bărbaţi şi bineînţeles…pantofii cu toc. Nu înţeleg arta…de a asculta eficient. E simplu. Primul pas: Taci! Nu înţeleg arta…de a face dragoste. La naiba, asta e ştiinţă. Nu înţeleg arta…de a fi frumoasă. Dacă n-ai cu ce, te ajută: culorile, fardurile, ilu