Astăzi e ziua cea mare! Ziua moţiunii PSD-PNL! Ziua mult anunţatului miting uriaş, care ar trebui să adune 80.000 de sindicalişti din toată ţara! Ziua în care ar trebui să cadă Guvernul!

Pun pariu că pentru majoritatea românilor această zi n-are nicio semnificaţie. Acum, în pragul iernii, nu mai încălzeşte pe nimeni încă o zi de înjurături, încă o zi de promisiuni din partea Opoziţiei, încă o zi de discursuri în Parlament sau în stradă, şuvoaie scurse din gurile mereu flămânde ale politicienilor sau ale liderilor îmbuibaţi după 20 de ani de sindicalism. De ce? Foarte simplu. Credibilitatea celor implicaţi în tot acest circ, devenit din ce în ce mai grotesc pe fondul crizei, este la pământ. Nici nu ar putea fi altfel câtă vreme în plan politic, de exemplu, nu se zăreşte nimic după, să zicem, trecerea moţiunii. Cum am putea avea speranţe sau am putea anticipa ce va fi dacă Victor Ponta, liderul PSD, nu găseşte altceva mai bun de făcut decât să-l ironizeze pe Crin Antonescu? Din punctul meu de vedere, strategia lui Antonescu, chiar aşa superficial şi aventurier cum l-a numit Ion Iliescu, are un sens. Liderul PNL ar fi vrut ca încă dinainte de supunerea la vot a moţiunii de cenzură, românii să ştie că aliaţii din opoziţie au bătut palma măcar în ceea ce priveşte persoana care va fi susţinută pentru funcţia de prim-ministru. E ceva rău în asta? Dimpotrivă. Am fi ştiut cu ce fel de om vrea Opoziţia să ne scoată din criză. Am fi aflat ce nume poartă temerarul care nici nu se va aşeza bine în fotoliul de prim-ministru şi va da înapoi INTEGRAL lefurile la bugetari, aşa cum promite PSD-ul. Am fi aflat cine-i inteligentul, diplomatul, finanţistul care va şti să împace impozitarea progresivă a social-democraţilor cu cota unică a liberalilor. N-a fost să fie! Victor Ponta împreună cu generaţia sexagenarilor (Adrian Năstase & Co) şi a octogenarilor (Ion Iliescu) din PSD