De moţiunea suferindă (curmată prin deces), cifrele s-au luptat cu vorbele despre sentimente. Insondabilul Emil Boc, pătruns de chinul guvernării într-un stat bolnav - sunt zisele sale - ne-a încălzit cu cifrele producţiei industriale şi exporturilor. I s-a răspuns cu trimiteri la trăiri.
Tonul trăirilor a fost dat de Vasile Blaga. Care s-a rostogolit într-un mesaj - altfel bine alcătuit, dar poticnit la impresia artistică - despre sentimentul de insecuritate, pierderea uzanţei dialogului, ieşirea din ipocrizie şi sinceritatea PDL şi un citat din finlandezul Rehn - fost şi actual comisar european - cum că suntem un popor în veşnică luptă fratricidă.
Şi de la Vasile Blaga încolo, cine a vorbit tot într-o trăire a dus-o, căci temperamentele s-au răscolit progresiv. Niciodată n-am auzit atâtea trimiteri la: rău, ruşine, sacrificii, dat cu capul de zid, onoare, libertate, suflet şi inimă. Surprinzător, asediatul Boc a făcut trimitere la aceste componente inefabile ale fiinţei şi la marea dorinţă de a trece cât mai grăbit prin austeritate.
În final, cifrele i-au fost fatale moţiunii de cenzură. Zgomotele şi revoltele au părut mai curând o descărcare de povara gândurilor despre un eşec scontat. O compensare cam destrămată faţă de noua neputinţă a opoziţiei.
Care opoziţie este de acum condamnată la consecvenţă şi inteligenţă. Nu ştiu dacă poate să ispăşească această pedeapsă. Dar este clar că încăpăţânarea în pusul de-a curmezişul, pură şi dură, nu este îndeajuns. Un dram de flexibilitate amestecată cu inspiraţie ar putea să o scutească de osânda la veşnica înfrângere. Altfel, se va îneca în umorile de tânăr răzgâiat ale lui Victor Ponta, făcut Dunăre că l-au tras în piept nişte pedelişti şmecheri şi se va alina doar cu izbânzile de la şezătorile tv.
După asaltul zgomotos din Parlament, unde a sărit sprintenă de pe scut, Puterea&Co. ar trebui s