Arta contemporană nu se ascunde privirii. E drept, se manifestă mai palid, dar există. Marea problemă cu care se confruntă artiştii contemporani este nu numai lipsa spaţiilor de expunere, ci şi slaba promovare mediatică a reprezentanţilor artei contemporane. Mai exact, pierderea sălilor de expoziţii ale Uniunii Artiştilor Plastici, lipsa de interes a breslei pentru organizarea unor saloane municipale, republicane etc., ar fi doar două dintre motivele amintitei stări de lucruri. Consecinţa? Diminuarea rezistenţei artiştilor contemporani, în favoarea interesului colecţionarilor faţă de clasici, ale căror lucrări sunt cotate la preţuri care stimulează intrarea masivă a lucrărilor acestora din urmă pe piaţa artei. Evident, nu este de ignorat apariţia, în peisajul artistic al ultimilor ani, a numeroase galerii private. Şi totuşi, nu toţi artiştii îşi pot expune lucrările pe simezele acestor galerii, care operează cu varii indici de selecţie. În plus, preţul găzduirii lucrărilor în aceste spaţii, precum şi ofertele respectivelor galerii, nu îi avantajează întotdeauna pe creatorii timpului nostru. Dar cel mai dureros aspect este cel care ţine de mediatizarea evenimentului. Se ştie că, în ultimii ani, au dispărut o serie de publicaţii în ale căror pagini arta ocupa un loc important. Puţine dintre cotidiane sau săptămânale mai acordă artei spaţiul pe care l-ar merita.

Cei mai mulţi dintre artişti sunt de părere că "totul porneşte de sus". Iar Uniunea Artiştilor Plastici nu stă pe roze: de trei ani şi-a pierdut sediul. În plus, conducerile temporare, interimatele, nu fac decât să dezbine breasla creatorilor de artă. Pe de altă parte, artiştii sunt de părere că "Ministerul Culturii şi Primăria Capitalei nu prea au nimic de spus în privinţa artei contemporane; a unor eventuale manifestări care să atragă atenţia asupra creaţiei artistice actuale". Din fericire, mai exis