8.00- spăl vasele; 10.00- duc copilul la şcoală; 12.00- fug la protest; 14.00- gătesc să am de mâncare mâine; 18.00.- plec la Bucureşti la protest.
Programul mamei tale, femeie de carieră, angajată ce primeşte de cîţiva ani buni leafa de la stat , s-a supraîncărcat în ultima vreme. Ei bine, peste sarcinile administrative, peste teancurile de dosare şi audienţele obositoare cu publicul apare o nouă rubricuţă în cartea de muncă: PROTESTUL. Obligatoriu, fară dar şi poate, marşul, greva japoneză, chilliană sau cum s-o mai numi ea a devenit o rutină zilnică. Între două tocăniţe şi curăţenia din casă, mama ta o mai pune de-o răscoală.
Azi, pleacă la Bucureşti, din solidaritate! E miting mare în faţa Palatului Parlamentului acolo unde domnii noştri aleşi vor spune, în funcţie de conştiinţă, „da" sau „nu" moţiunii de cenzură. Hahaha! Am scris conştiinţă! Greşit. Deh! Sunt începătoare! Vroiam să spun conştiincioşi! Fiecare deputat sau senator va vota, cuminte, ba cu alba, ba cu neagra astfel încât calculele matematice să nu ia vreo turnură greşită! Doar, doar, printr-o simplă greşeală o trece moţiunea de cenzură!
Cu toţii ştim că nimeni nu-şi doreşte ca acest Guvern să pice. Ca să fiu mai exactă, nici social-democraţii, nici liberalii nu vor să conducă, în prag de iarnă, un număr de maxim cinci ministere! Un fiasco, un spectacol regizat prost al cărui bilet de intrare nu este chiar unul de criză.
În tot acest timp, mama ta scandează gălăgios în Piaţa din faţa Casei Poporului! Afară e cam frig...ea nu prea e obişnuită cu condiţii vitrege dar trebuie să se manifeste că doar e lider de sindicat! O „dor" tăierile salariale făcute, „suferă" pentru fiecare colegă alături de care a băut milioane de cafele, colegă care acum este dată afară prin blestemata Ordonanţă 63.
Vrei să-ţi spun ceva? Să nu fii trist dacă vezi la televizor că bugetarii o duc rău...
