Protest, sindicalişti, nemulţumiţi, poiticieni, leşin, cătuşe, declaraţii, declaraţii, declaraţii, “nişte târâtoare”, “domnule sau doamnă (PNL, PSD, PDL) dvs ce părere aveţi, credeţi că ar trebui să…, ce e de făcut?”, televizor, radio, telefon, ziare online, ziare print, bloguri, rezultatul, e bun, nu e bun, cade, nu cade, moţiunea trece, trebuie să treacă, moţiunea nu trece, moţiunea n-a trecut, Boc cade, dar cade în picioare, Antonescu e supărat, Ponta e supărat, asistenta e supărată, profesorul e supărat, muncitorul e supărat, nu sunt destule toalete, lumea pleacă acasă, end of show, hai stingeţi luminile, strângeţi hârtiile că mâine avem treabă.

Nu am fost în piaţă, n-am demonstrat, nu m-am îmbrâncit cu nimeni şi nu am tremurat de frig cu “toată ţara”, ce scriam mai sus am văzut de acasă şi mi-a ajuns. Mâine în schimb vreau să merg la filmul lui Andrei Ujică, Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu , la Sala Palatului (mai multe aici).

Cred că dacă filmul avea premiera azi, în aceeaşi locaţie măcar o parte dintre demonstranţi (din cei 50 de mii sau 30 de mii sau 100 de mii cum spune o televiziune sau alta) ar fi putut să intre să se încălzească la o poveste despre România şi români pentru că din câte am înţeles din cele scrise de autor într-un interviu din Dilema Veche “Din filmul despre Ceauşescu e foarte posibil să nu înţelegem prea mult din esenţa personalităţii lui, dar poate că o să înţelegem ceva despre noi sub dictatură. Ne place sau nu, dictatorii ideologici care au dominat secolul al XX-lea sînt, între altele, suma naţiunilor pe care le reprezintă pe perioada în care le conduc. Aşa cum Hitler a fost o sumă a naţiunii germane din perioada în care a condus-o, aşa şi Ceauşescu a fost o sumă a românilor din cei 25 de ani cît a stat la putere. De discutat e doar contribuţia fiecăruia dintre noi la greutatea lui, ordinul de mărime variind, să